Sub titlul acestor versuri noi de Mircea Stancel se desfasoara efectiv o suita de conflicte sufletesti marturisite de un subiect liric deceptionat de o iubire pe cale de destramare, iar limbajul lor rasfrange asemenea stari de agitatie si inconfort launtric, abandonand aproape orice nota de solemnitate a confesiunii, amintita doar ca un rest conventional al „discursului amoros”: „Vin la tine cu cel de pe urma trandafir”... Discursul liric nu devine totusi elegiac, nici sarcastic, ci cauta, cumva sisific, sa depaseasca starea de criza printr-un spectacol verbal dinamic si contrastant, de o remarcabila inventivitate: poemele sunt pline de metafore si „situatii lirice” unificate intr-o compozitie de tipul „temei cu variatiuni”, asambland evocari ale femeii situate in centrul iradiant al imaginarului, in ipostaze alternative, cand mai „romantice”, cand mai prozaice si frivole, intampinate cu reprosuri de cel tradat, dar care ramane „aleasa” lui, cu aspiratia unei reconcilieri mereu periclitate: „hai sa fim din nou nemuritori”... (ION POP)

Madrigalul epopeic pornit mai'an cu Sunt imperfect, draga mea continua si-n Cartea conflictelor lui Mircea Stancel pe aceeasi partitura pasionala in care o feminitate stihinica si pusa pe pandalii cutreiera un oras, o biografie si o biblioteca, antrenindu-le pe toate intr-un spectacol de imnice dedicate unor „picioare inalte” care-i „consuma” poetului „toata imaginatia”. E, insa, vorba nu atit de o imaginatie consacrata religios acestor meritorii picioare, cit de una agresiva ea insasi, cu gust aparte pentru un fel de catastrofism emfatic al pasionalitatii si pentru o apocaliptica ludica, astfel incit poate sari spontan de la notatia de cotidiene la dialectica precipitata a unei pasionalitati suprarealiste mai degraba ea insasi decit proiectarea ei expresiva… (AL. CISTELECAN)

Cu Mircea Stancel tanara, cea mai tanara poezie a noastra se innoieste cu o dimensiune noua, se innoieste cu un timbru original, pentru ca Mircea Stancel a asimilat foarte bine poezia de dinaintea lui; atat de bine incat aproape nu se mai pot depista influente in versul lui. (NICHITA STANESCU. Revista Literara Radio, 24.09.1977)

MIRCEA STANCEL (n. 1947) este scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Alba-Hunedoara. Carti de versuri publicate: Camasa de sare, Ed. Cartea Romaneasca, 1981, debut, Premiul Editurii; Camasa de sare 2, Ed. fundatia paem, 2004; Camasa de sare 3, Ed. fundatia paem, 2005; Nelinistea ordonata, Ed. Eminescu, 1987; Antiorientalia, Ed. Fundatia paem, 2001; Antiorientalia 2, Ed. fundatia paem, 2002; Antiorientalia 3, Ed. fundatia paem, 2002; Neuralice, Ed. Generis, 2003; Lucruri si limbaje, Ed. Limes, 2009; Dincolo de melancolie, Colectia revistei Discobolul, 2014; Cartea sperantelor disperate, Colectia revistei Discobolul, 2017; Sunt imperfect, draga mea, Colectia revistei Discobolul, 2021; Integrala poetica, Colectia revistei Discobolul, 2021.

cuprins

jocul cu focul

rufe murdare

sunt inalt

cel de langa mine

e-mail 1

el va rescrie totul

titlul de proprietate

e-mail 2

vocea proprietatii 1

vocea proprietatii 2

plina de emotii

o acuz de cassandrism

rochii murdare

vasul cu pagini de apa

bijuteriile cassandrei

cand tu dansezi

clarobscurul

discursuri deschise

nu ma indoi pe la colturi

ce vremuri ce zile...

corp fara cap

vocale si consoane

e-mail 3