Ilustratii de Maria Cosmina Dragomir

O poezie este un imn inchinat lui Dumnezeu si Cosmosului, lucrarea mainilor Lui, tasnind dintr-o inima ce bate in ritmul simfoniei cosmice. Aparitia unui volum de poezii, in creatia literara a unui popor, este ca o partitura scrisa pe sufletul lui, care da semn ca vibreaza neincetat la toata binefacerea Divina, rodind in bine si frumos. Asa se explica de ce Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu Busulenga) spunea ca o poezie e o adevarata rugaciune; tocmai pentru ca rugaciunea este cea mai autentica poezie. Modelul sublim, al poeziei-rugaciune, ramane psalmul; imn inchinat Creatorului si creatiei Lui; iata de pilda o frantura din Psalmul 103: Cel ce intinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui...

Volumul pe care il semneaza Mihai este o chemare la liniste, meditatie si rugaciune; o liniste care-si cere locul in vacarmul care tiranizeaza sufletul, o meditatie care se infiripa in pragmatismul care se propune ca filosofie de viata si o rugaciune, in care autorul se regaseste cu sine si cu Dumnezeu si ne propune si noua regasirea integratoare.

Daca rugaciunea sporeste prin binecuvantare, devenind putere ce dechide Imparatia, in cheia smerita a Psalmistului, poezia ce sta sa va desfete gustul literar ia binecuvanatrea pentru a fi primita si inteleasa de cititor, in taina intalnirii lui cu sine insusi, cu Dumnezeu si cu Cosmosul care ii este oferit ca dar divin.

Pr. Prof. dr. Vasile Gavrila

20 ianuarie 2019

Ierusalim