Exista epoci in care dreptul este mai mult decat un instrument de organizare a societatii. El devine o promisiune. Dupa catastrofa celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Europa occidentala a construit in jurul dreptului o asemenea promisiune: aceea ca puterea poate fi limitata, libertatea poate fi protejata, conflictul poate fi civilizat, iar individul poate fi aparat impotriva statului prin institutii si reguli care nu depind in intregime de vointa celor care exercita puterea. Aceasta credinta nu a fost lipsita de temei. Doar ca dreptul nu mai este doar limita puterii, ci incepe sa devina limbajul privilegiat in care societatea isi formuleaza conflictele, isi exprima revendicarile si isi defineste valorile.
In paginile lucrarii, aceasta transformare este urmarita pe trei axe: paradigma drepturilor, nascuta din necesitatea protectiei persoanei, dar expusa riscului individualismului si al juridicizarii excesive a raporturilor sociale; figura magistratului, privita prin literatura si filosofie, dincolo de functia sa institutionala; si realitatea romaneasca a unui sistem care pastreaza promisiunea statului de drept, dar se confrunta cu propriile deformari si cu neincrederea celor pe care este chemat sa-i serveasca.
Cele trei perspective pornesc, in fond, de la aceeasi intrebare: ce se intampla cu dreptul atunci cand ajunge sa cuprinda tot mai mult din existenta noastra, cu magistratul atunci cand judecata sa este incarcata de asteptari prea mari si cu tribunalul atunci cand promisiunea statului de drept incepe sa se loveasca de propriile limite?
Din cuprins
Paradigma drepturilor si pasiunile triste
Practicile judiciare privite din perspectiva unei istorii a adevarului
Psihiatrie si drept. Avataruri ale biopoliticii
Puterea celor fara de putere
Justitia globala intre reguli si interese
Despre autor
Cornel-Gabriel Caian este magistrat de legatura in Franta, fondator si copresedinte al Asociatiei JustOpen.