Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor (1896-1962) este de mai multa vreme propus spre canonizare, nu atat ca poet religis sau ca animator al Rugului Aprins, cat ca martir al dreptei credinte in temnita comunista de la Aiud. Comunismul, cu toata otrava lui bezbojnica, nu va muri cu adevarat decat atunci cand vor incepe sa retraiasca in inimile si in constiintele noastre cei pe care el i-a ucis pentru credinta lor in Dumnezeu si in destinul crestin al neamului romanesc. Daniil Sandu Tudor, in lamura muceniceasca a vietii lui, este parte a acestui pariu romanesc cu eternitatea, putand constitui prin el insusi un raspuns pentru intrebarea din titlul cartii de fata. Aceasta a doua editie a ei, revazuta si substantial adaugita, este ultima carte la care a apucat sa lucreze vrednica de pomenire Maica Hristofora (Gabriela Moldoveanu), stramutata la cele vesnice in vara lui 2013, al carei nume ramane ingemanat cu destinul sditorial postum al lui Daniil Sandu Tudor.