Un eseu magistral despre fascinantul univers al traducerii, o fresca borgesiana
„E posibil ca traducerile sa nu fie oneste, dat fiind ca ele trebuie sa ascunda neaparat aspectul textului originar. „Si totusi mi se pare“, spune Don Quijote spre sfarsitul celei de-a doua parti a aventurilor sale, „ca traducerea dintr-o limba in alta, daca nu e vorba de reginele limbilor, greaca si latina, e ca si cum ai privi tapiseriile flamande pe dos, caci, desi personajele se vad, ele sunt pline de fire care le intuneca si nu se vad cu netezimea si pielea fetei“. „Sa faci ceva pe la spate“ inseamna sa fifii necinstit; contrariul este „sa-ti arati fata“. De cele mai multe ori, traducatorii nu-si arata fata.” - Alberto Manguel
Si daca traducerea nu ar insemna tradare, ci dezvaluire? A calatori pe urmele unui explorator fara harta, a reda unei opere umbra formei sale originale, a simti in cuvinte curentii profunzi ai sensului: atatea piste explorate de un mare aventurier al literaturii. Intr-o proza inspirata si poetica, de la Homer la Don Quijote, trecand prin Shakespeare si West Side Story, Alberto Manguel incearca sa inteleaga traducerea, care apare astfel ca o arta in perpetua miscare, o metafora niciodata incremenita, capabila sa exprime timpul, intimitatea, sa-l gaseasca pe celalalt.
„Arta traducerii le reaminteste cititorilor ca nu exista niciodata o lectura corecta. Stim ca orice text literar exista in clipa cand prinde viata, dupa care cade intr-un soi de hibernare, de inflorire suspendata, pana cand vine un cititor si-l readuce la viata, insa o viata care oglindeste bogatia de experiente si de sensuri ce apartin cititorului. Balzac citit de Freud nu e Balzac citit de Marx.“ - Alberto Manguel
„Aceasta carte a lui Alberto Manguel e un manual incantator al acelei arte a razboiului care e traducerea. Un razboi de aparare sau de cucerire, o pagina, o carte, o regiune care se sterge sau se pierde, o granita care se reface sau se destrama.“ - Corriere della Sera
„Manguel ramane, in sensul propriu al cuvantului, un pasionat.“ - The New Yorker
„Eruditia lui Manguel este impresionanta.“ - Times Literary Supplement
Nascut la Buenos Aires in 1948, Alberto Manguel a crescut la Tel Aviv, unde tatal sau a fost primul ambasador al Argentinei in Israel. La 17 ani, in timp ce lucra la libraria Pigmalion din Buenos Aires, a fost rugat de Jorge Luis Borges, care era orb, sa-i citeasca. Pentru Manguel, aceasta intalnire a fost hotaratoare, iar „colaborarea“ lor a durat patru ani. In 1980, Manguel, alaturi de Gianni Guadalupi, a alcatuit The Dictionary of Imaginary Places, un catalog cuprinzator si elogios al decorurilor fantastice din literatura universala. S-a mutat apoi la Toronto, unde si-a crescut cei trei copii. In primul sau an in noua tara, Manguel a editat antologia Black Water: ThThe Book of Fantastic Literature. In 1992, romanul lui Manguel, News From a Foreign Country Came, a castigat Premiul McKitterick. In 2015, Alberto Manguel s-a stabilit la New York. A primit numeroase premii, a fost distins cu o bursa Guggenheim si cu titluri de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universitati din lume. Este Comandor al Ordinului Artelor si Literelor (Franta) si Ofiter al Ordinului Canadei. In perioada 2016–2018 a fost directorul Bibliotecii Nationale a Argentinei. La Editura Trei a mai aparut volumul de eseuri Un cititor in Padurea din Oglinda (2023).