"Inginerul Mihai Rogai impartaseste de aproape doua decenii drama emigrantilor romani. Fara a fi insa un ratacitor, Mihai a ajuns un pribeag. Din fericire nu unul politic, ci economic, care-si permite macar o data pe an sa-si potoleasca dorul de tara. Un pribeag care nu-si uita radacinile si ale carui vise se petrec intotdeauna in Romania. Spre deosebire de alti dezradacinati din emigratia romaneasca, Mihai Rogai nu-si calomniaza propriul popor, nu-l dispretuieste. Stie si simte ca, daca ar face-o, e ca si cum i-ar da o palma mamei sale.

Exilul sau emigratia nu i-au schimonosit sufletul, dimpotriva. De departe, din Germania, Mihai Rogai continua sa fie roman si intelege sa-si apere dupa puterile sale obarsia si vatra, in timp ce cativa sclifositi autointitulati oameni de cultura se chinuiesc s-o spurce.

Lui Mihai Rogai nu-i este rusine ca este roman. De aceea, intre Mihai Rogai si alti romani din strainatate care incearca sa-si uite limba, se autoizoleaza si isi boteaza copii cu nume de import, este o distanta ca de la zenit la nadir.

Cartea de fata nu este una a unui „specialist”. A unui scriitor care traieste de pe urma condeiului. Cu toate acestea este remarcabila. Cu ravna si acribie, Mihai Rogai a rascolit bibliotecile europene, iar acum ne supune atentiei zeci de celebritati mondiale care au ascendenta romaneasca. Va las placerea sa le descoperiti singuri, dar merita precizat ca Mihai Rogai a fost primul care a scris despre originea (si) romana a Maicii Tereaza, a Winonei Ryder, sau a actorului Adrian Zmed, a celebrului muzician si interpret Art Garfunkel, il readuce in atentia opiniei publice pe Edouard de Max, unul dintre cei patru actori romani societari ai Comediei Franceze (alaturi de Jean Yonnel, Elisabeth Nizan – nascuta Elisabeta Saineanu –, si Maria Ventura) sau pe violonistul, compozitorul si dirijorul de muzica de film Carli Elinor, care a compus si compilat muzica la varianta originala a filmului lui Charles Chaplin „Goana dupa aur”. Tot Mihai Rogai i-a „redescoperit” pe Petre Cristea, castigator al Raliului Monte-Carlo si pe Henri Negresco, cel care a construit celebrul hotel Negresco de pe Riviera Franceza.

De fapt, cartea lui Mihai Rogai este o pledoarie pro-Romania. Demonstreaza ca nu suntem acei tigani sau „Talharii Romei”, ci, prin reprezentantii sai de frunte, Romania poate sta mandra alaturi de celelalte mari puteri culturale ale lumii. Ca nu suntem cu nimic mai prejos decat ceilalti europeni, dar ca „nu stim sa ne vindem marfa”.

Evident ca o astfel de carte poate si trebuie sa stea, cu mandrie, la loc de cinste in biblioteca oricarui roman, mai ales daca este un pribeag, pentru a-i incalzi sufletul. Cred insa ca un astfel de volum ar trebui publicat in limbi de circulatie mondiala, chiar de catre Ministerul de Externe. Nu putem sa schimbam imaginea Romaniei doar cu tigani virtuosi sau fotbalisti, ci prin asumarea acestor celebritati carora, ca si lui Mihai Rogai, nu le-a fost rusine ca-s romani.

O carte fascinanta, scrisa cu inima si cu certa valoare academica. La mai multe realizari, Mihai, frate pribeag!"

Florian Bichir

Senior editor „Evenimentul Zilei“

"Intr-un moment mai delicat al vietii, „midlife crisis”, in care nici profesional nu-mi mergea prea grozav, citind in general numai de romani aruncati la rechini in mijlocul oceanului ca pasageri clandestini, morti nevinovati in inchisorile poloneze cu numai 36 de kilograme greutate sau care s-au raspandit in cele patru zari cautand o viata onorabila pe care nu au gasit-o in tara natala, m-am apucat sa rascolesc in arhive in cautare de romani celebri, ca sa mai citesc si altceva decat grozaviile care-mi otraveau  existenta, sa-mi fac singur curaj. Printr-un noroc, am dat de o lista cu celebritati de la Hollywood care aveau origini romane. Am citit-o cu mare interes si am cautat sa mai aflu cate ceva despre cei mentionati acolo. Asa a inceput totul."

Mihai Rogai