„POETULUI

Tu – poezia poeziei ce ne esti, 

Din suflet pur presari margaritare in povesti... 

Frumosul il imbraci in strai de sarbatoare 

Si-n suflete ne-aduci iz fin de lacramioare! 

Minune revarsata-n straluciri de stele 

Cu praf de aur, tu ne acoperi zilele... 

Tu – poezia poeziei ce ne esti, 

Margaritar din suflet, azi te daruiesti! 

Azi inima ti-asterni in versuri de iubire 

Si stralucesti cu diamante scrise-n nemurire... 

Traiesti, iubesti si simti pentru-a trai, 

Tu esti aici si liber cresti pentru a fi! 

Din tocul tau se impletesc azi tainice mistere 

Ce stau zalog in calea ce-ti preumbla-n stele... 

Azi inima ti-asterni in versuri de iubire 

Si stralucesti cu vise prinse-n nemurire! 

Esti o lumina vie ce-n inima cu dorul, azi, strabate, 

Esti pana de magie – lumina-n miez de noapte... 

Tu – poezia scrisa cu lacrimi de cristal, 

Aduci in toiul noptii lumina – caldul val 

Ce ne inunda viata si pasii ni-i indreapta 

Spre cai deschise-n bolta ce-n dragoste ne poarta... 

Esti o lumina vie, ce-n inima, cu dorul azi strabate, 

Esti pana de lumina, de straja-n miez de noapte...”