Copilaria tragica si-o petrece la Berlin. Nazistii o exclud treptat din societatea germana. Dragostea arzatoare o traieste inainte de a lasa tot si de a se refugia in Franta. Acolo isi transpune spaimele, visele si dorintele in desene fascinante, pe care i le incredinteaza medicului personal.

Portret al unei femei exceptionale si evocare a unui destin tragic, Charlotte, adevarat succes de librarie, este si povestea unei cautari. Un scriitor a pornit in cautarea lui Charlotte Salomon, artista care si-a gasit sfarsitul la Auschwitz. Din cioburile sparte ale istoriei si din obsesia lui David Foenkinos s-a nascut un roman al emotiilor tari.

„David Foenkinos isi deapana povestea cu delicatete, in fraze scurte, luand-o mereu de la capatul randului, ca pentru a-i da cititorului timp sa-si traga sufletul la fiecare pas pe care il face in viata tragica a lui Charlotte Salomon.“ - Culturebox

„Indrazneala lui Foenkinos nu sta atat in alegerea subiectului, cat in forma povestirii: un lung poem narativ in versuri libere. Textul curge ca o psalmodiere sacra, o succesiune de fraze scurte, nu mai lungi de un rand, ceea ce il obliga pe autor la sobrietate, accentueaza tensiunea si evita caderea in patetic. Acest roman incantatoriu se citeste ca o istorie transmisa prin viu grai din tata in fiu si de care trebuie sa ne aducem mereu aminte.“ - Le Figaro

„Fascinat de subiect, Foenkinos face din noi membrii unei comunitati care speram sa devina tot mai mare: cea a admiratorilor unei tinere artiste pe nume Charlotte Salomon, asasinate la 26 de ani.“ - L’Express

„Descoperirea operei lui Charlotte Salomon a reprezentat pentru mine o surpriza totala. Era tot ce asteptam, era cristalizarea artistica a tot ceea ce ma fascina. A devenit o obsesie care nu m-a parasit niciun moment. Exista putine documente despre ea. Am pornit pe urmele ei, i-am intalnit pe cei care au cunoscut-o. Simplul fapt de a vedea scoala unde a invatat mi-a spus multe despre ea. Mi-am dat seama de forta pe care o avea, am inteles cum a trecut prin atatea orori pastrandu-si increderea, salvata de creatie. Si am vrut sa aduc un omagiu acestei lumini. […] Cartea este o declaratie de dragoste, un mod de a o tutui pe Charlotte ca pe o prietena. De aceea am vrut ca titlul sa fie simplu, Charlotte. Mi-a fost foarte greu sa scriu, sa gasesc formula ideala. Am facut zeci de ciorne pana cand, intr-o zi, i-am propus editorului meu aceasta forma, un lung poem. Aceasta rigoare mi-a impus un ritm, ca o muzica, ca niste valuri. Voiam sa fie ceva simplu, precum Charlotte.“ -David Foenkinos,  interviu pentru revista Marie France