In aceasta povestire biografica, autoarea Eleni Karitá reuseste sa alcatuiasca un portret hagiografic al Sfantului Ioan Rusul (†1730), ale carui ramasite pamantesti, pecetluite de sfintenie si binecuvantare harica, atrag neincetat crestinii de pretutindeni, pana astazi, in insula Evia.

Inrolat cu forta la varsta adolescentei in oastea tarista si luat prizonier de turci, Sfantul Ioan va ajunge in Cappadocia, unde‑si va petrece restul vietii ca rob al unei capetenii musulmane, ale carei mama si sotie fusesera crestine. Inrobirea nu‑i va zadarnici calatoria spre Muntele Sfinteniei, spre lumea lui Dumnezeu si a sfintilor, odata ce Ioan a ales sa‑si puna existenta de bunavoie in slujba curatiei si a iubirii jertfelnice fata de aproapele – de orice credinta va fi fost el.

Alaturi de Sfantul Ioan vom invata sa citim taina adanca a universului. Si odata cu aceasta ni se va descoperi taina mai adanca a inimii acestui sfant aparte, care a trait in preajma lui Dumnezeu, pentru a ne trimite peste veacuri adierea gingasa a harului Sau.

* * *

Si vazu inaintea ochilor Muntele Sfinteniei! Era numai trepte, pana sus, pana in varf, pe culme, pana acolo unde atingea Cerul, trepte, trepte, trepte! Auzea de peste tot cantarea cereasca ce‑i devenise una cu bataia inimii. La inima lui Hristos se odihnea intreaga zidire. Iar treptele erau oamenii...