M-am nascut intr-un mic targ din Moldova, unde mi-am petrecut copilaria, varsta la care cele ce se petreceau in jurul meu erau „abia-ntelese si pline de-ntelesuri” (Eminescu).

Adolescenta mi-am trait-o in orasul Barlad, unde urmam cursurile liceului „Codreanu”. Eram la varsta cand marile intrebari incep sa apara! Incepuse sa-mi placa sa adun in minte franturi din intelepciunea altora.

Soarta a hotarat sa ajung ofiter in cadrul armatei regale romane (1937), apoi, dupa absolvirea cursurilor Scolii Politehnice Bucuresti (1948), sa lucrez, ca inginer, in cadrul Ministerului Industriei Chimice.

Constiinciozitatea cu care intelegeam sa-mi indeplinesc sarcinile de serviciu, ca si viata de toate zilele, imi lasa foarte putin timp pentru a ma ocupa de „fiinta personala” (in conceptia filozofului spaniol Ortega, in fiecare om se manifesta trei fiinte: genetica, sociala, personala). Placerea de a aduna in memorie din cugetarile inteleptilor lumii isi facea din ce in ce mai mult loc, dar era mai mult asemanatoare cu placerea colectionarului, care adauga ceva nou in colectia sa de timbre, carti postale, fluturi, cutii de chibrituri etc. Pe nesimtite si progresiv, la aceasta placere se asocia satisfactia pe care o simteam cand gaseam „intelesurile” acestor cugetari.