„Si acum, preaslaveste-Ma Tu, Parinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea. (Ioan 17, 5)

[…] Implinite fiind deci lucrarile si ajungand la capat iconomia Lui cea pentru noi, Se intoarce la slava proprie si-Si reia vechea marturie. Dar, ca Unul ce este imbracat inca in chipul omului, Isi mentine forma cererii si cere slava ca si cand nu ar avea-o. Toate se dau omului de la Dumnezeu. Desi, ca Dumnezeu nascut din Dumnezeu Tatal, nu era lipsit de slava dumnezeiasca, deoarece in vremea iconomiei pentru noi Si-a redus-o oarecum, luand trupul neslavit, o cere cu temei, ca lipsindu-i cu adevarat si spunand aceasta ca om”. (Sfantul Chiril)

„Comentariu la Evanghelia Sfantului Ioan” este una dintre cele mai importante scrieri ale Arhiepiscopului Alexandriei. Este deopotriva o lucrare exegetica cat si o pretioasa opera dogmatica. Talcuirile dogmatice sunt indreptate impotriva „invataturilor mincinoase”, marturiseste Sfantul Chiril, referindu-se la ereziile lui Arie si Nestorie. Evanghelia Sfantului Ioan este un izvor din care inteleptul Ierarh gaseste resursele potrivite pentru a argumenta dumnezeirea Domnului Iisus Hristos.

Continutul teologic al comentariului Sfantului Chiril este imbogatit de consistentele note explicative ale Parintelui Profesor Dumitru Staniloae.