Autorul face o fundamentata, construita si relativ ampla analiza a conceptului de comuniune in literatura crestina. Demonstratia este entuziasta, cea a unui credincios convins. Comuniunea - comunicare interper-sonala, socialitate - se regaseste imediat in al doilea cuvant al primei rugaciuni. Dupa cum remarca si autorul, in rugaciunea pe care ne-o da Iisus Hristos, este vorba despre ,,Tatal nostru\\", atribut al comuniunii si al socialitatii, si nu ,,Tatal meu\\". Dar, totodata, se deschid si perspective ale literaturii laice privitor la conceptul in discutie. Comuniu-nea, asa cum este analizata, se regaseste consubstantiala cu cea de ajutare a aproapelui, pentru ca acesta din urma sa fie schimbat in bine, adica, de fapt, fiind vorba de asistenta sociala. Autorul afirma ca a da celuilalt din ce ai tu inseamna a ajuta. Aici parintele Petrica ne indreapta spre Sfantul Evanghelist Luca, ce zice: ,,Si isi vindeau bunurile si averile si le imparteau tuturor dupa cum aveau nevoie fiecare\\"(Fapte 2, 45). Oare mai indraznim a indemna astazi sa nu te bucuri de proprietate, intr-o societate de consum capitalista?

prof. univ. dr. Viorel Prelici