In cadrul reformei economice din tara noastra, actul managerial presupune, ca un atribut deosebit de important, controlul permanent si sistematic asupra activitatilor economice ale intreprinderii – indiferent de structurile organizatorice si forma de proprietate in care acestea se realizeaza, precum si asupra activitatii unitatilor administrativ-teritoriale sau ale institutiilor publice care gestioneaza bunuri, atat din domeniul public, cat si din cel privat.
Controlul este o functie a conducerii care asigura cunoasterea si perfectionarea modului de gestionare a activelor si datoriilor si de orientare, organizare si desfasurare a activitatii de productie, distributie, comercializare, promovare etc. Cunoasterea de catre factorii interesati a modului de desfasurare a activitatilor economice in conditii de legalitate si libera initiativa este o cerinta a managementului modern al intreprinderii.
Cunoasterea este un obiectiv imperios necesar si managementului entitatilor economice (intreprinderilor) din orice domeniu de activitate in vederea coordonarii actiunilor orientate catre maximizarea eficientei si eficacitatii. De asemenea, cunoasterea situatiei economico-financiare a intreprinderilor serveste in luarea deciziilor referitoare la relatiile comerciale.
In conditiile economiei de piata, controlul ca forma de cunoastere are in vedere: interesele entitatilor, orientate spre maximizarea profitului, interesele tertilor (respectiv parteneri comerciali, institutii financiare, institutiile publice sau de interes public, alte entitati interesate etc.) si interesele statului.
Prin control, conducerea isi asigura informarea dinamica, reala si exacta, ceea ce determina concluzii de valoare si decizii de calitate. Controlul patrunde in esenta fenomenelor si contribuie efectiv la o conducere stiintifica si eficienta, sesizeaza aspectele negative in momentul in care acestea se manifesta ca tendinta si intervine operativ pentru prevenirea si eliminarea cauzelor care le genereaza.
Controlul nu se rezuma sa constate si identifice eventualele vulnerabilitati sau riscuri din activitate, ci contribuie si la previzionarea acestora, la luarea masurilor necesare de atenuare a efectelor in vederea imbunatatirii desfasurarii activitatii, precum si a eliminarii posibilitatilor aparitiei deficientelor si anomaliilor.