Aceste convorbiri cu mama mea, Élisabeth Ivanovsky, au avut loc in dupa‑amiezele de 10, 11, 12 si 13 iulie 2001. Sunt o marturie a unei vieti in intregime inchinate desenului. Din cele aproape opt ore de convorbiri, nu am pastrat decat partile referitoare la ilustratie si pictura.

Amintirile mamei din copilaria si adolescenta petrecute la Chisinau izvorasc atat de firesc, cu o asemenea forta vizuala si o asemenea limpezime a enuntului, incat le‑am transcris fara nicio modificare.

Apoi, interventia mea s‑a marginit, cel mai adesea, la a o conduce cat mai departe pe cararile memoriei. Multe intrebari se refera la modalitati practice de ilustratie si pictura care ii sunt proprii si despre care vorbeste amanuntit si concret.

Convorbirea noastra nu cred ca a fost influentata decat in mica masura – poate doar in intimitatea tonului – de faptul ca interlocutorul este fiul sau. De asemenea, nu are nimic din greutatea varstei, care ar fi dat vorbelor sale o valoare profesorala; dimpotriva, impresia pe care o lasa este cea a unei extraordinare prospetimi si in acelasi timp a unei mari luciditati.

M‑am straduit sa redau cat mai fidel tonul si cuvintele, nu numai din punctul de vedere al continutului, ci si al sonoritatii, al felului in care traduc pe plan fizic prezenta mamei mele.

Serge Meurant