Copilul teribil al literaturii romane din Basarabia, Nicolae Esinencu este cel mai spectaculos autor de aici, dar poate si din toata literatura romana, in toate genurile: poezie, proza, teatru. A considerat cartile sale drept realizari care il vor reprezenta si dupa moarte, notand pentru eternitate un memorabil testament: „La moartea mea, pe pernute, in loc de distinctiile pe care le-as fi putut avea, as zice sa-mi fie purtate cartile mele pe care le-am scris si cu care mi-am impartit viata”. Anatol Moraru, postfatatorul cartii, mentioneaza: „Criticii literari au remarcat ca Esinencu a imbracat succesiv in literatura (dar si in viata!) mastile arlechinului, bufonului, copilului teribil, mucalitului, (auto)ironicului, cinicului. (...) Nicolae Esinencu a orchestrat in proza sa melanjuri ale diferitor registre: grotescului, teribilismului, parodicului, ironicului, ludicului, toate muiate in cerneala imprevizibilului spectaculos”. Iar poetul Arcadie Suceveanu l-a apreciat ca pe un artist spumos, inconfundabil: „verva necenzurata, limba spurcata, mefistofelica, vorba frageda altoita pe injuratura de la gura cortului, satir din suita lui Dyonisos aflat mereu in trecere prin viile Domnului, gest si strigat, strigat si gest, om-spectacol”. Volumul include cateva din prozele reprezentative ale scriitorului si sunt destinate publicului cititor de varste diferite, de la adolescenti pana la pensionari.