Cand Adrienne vrea sa arate profunzimea raportarii trinitare a lui Adam la Dumnezeu („Crearea omului”), ea apeleaza la o experienta mistica a rugaciunii, care i-a fost daruita ei (,Binecuvantarea", ,,Rugaciunea Treimii"), asta insa doar cu scopul de a infatisa si mai accentuat acea raportare la Dumnezeu valabila pentru toti oamenii. Raportul pe care ea il descrie mai frecvent, dintre fertilitatea paradiziaca si sexualitate („Fertilitate si stapanire"), trebuie de asemenea inteles ca o expresie a raporturilor esentiale, la fel cum trebuie intelese si caracteristicile relatarii sale despre caderea omului.

(Hans Urs von Balthasar)

 De fiecare data cand Dumnezeu rosteste un cuvant, se intampla ceea ce este spus in cuvant. Cuvantul sau este infaptuitor; in El, cuvantul si fapta sunt o unitate. Cuvantul, pe care Dumnezeu il r teste pentru a ingadui devenirea Creatiei, este deja hotarat prin cuvantul pe care El il rosteste dintotdeauna si care dintotdeauna se prezinta inaintea Sa ca Fiul Sau. Vesnic rosteste Tatal cuvantul Sau, si vesnic este Fiul realitatea acestui cuvant care apare in fata Sa, este vorba si vointa Tatalui transpuse in fapta.