Cuvant-inainte de Viorel Muresan

Semne de trecere, poemele lui Dumitru Zdrenghea sunt descarcari crepusculare de greul vietii, violent subiective si tocmai de aceea oricand asumabile de muritorii iubitori de poezie. - Irina Petras

Un dialog tardiv peste timp, facut cu pretul dureros al scindarii eului liric, este acest manunchi emotionant de poeme autoconfesive ce amortizeaza culpa provocata de intrebarile care n-au fost puse in timpul vietii. - Mircea Muthu

Sentimentul subtil regizat al disperarii face din aceasta poezie un punct de intalnire intre un calvar de flacari vii si o blanda teologie a minunilor ce nu se vad. Exaltare la gandul miezului de foc al lutului din noi. - Aurel Sasu

O poezie directa, confesiva, atat de densa, ca-i iese incarcatura existentiala prin toate crapaturile poemelor. - Ion Muresan

Poezia sa - de o directete adesea deconcertanta si, in consecinta, de un retorism sui-generis - e o succesiune de arte poetice ce marturisesc temerile, spaimele si, uneori, sperantele omului supus „timpului care pleaca”, „zborului final”. - Vasile Igna

O carte care ne aminteste ca poezia e boieria limbii, a sufletului si a imaginatiei, iar nu discursul existential „balizat si banalizat”, dupa vorba lui Jorge Luis Borges! - Horia Badescu

Lirismul poetului Dumitru Zdrenghea primeste inca o nota grava, datorata sobrietatii stilistice in masura sa dea seama de iubire si drama. - Aurel Pantea

Poemele lui Dumitru Zdrenghea sunt cu jumatate dintre radacini infipte in memorie, iar cu cealalta jumatate, in presentimentul mortii. De-aceea si sunt poezie autentica. - Viorel Muresan

Eu am ramas la poezia „traditionala”, in care, practic, le transmit oamenilor niste ganduri si sentimente pe care le am si pe care ei le pot accepta sau nu, le pot placea sau nu. Ca doctor, am avut multe satisfactii, dar si dezamagiri, perspectiva mea asupra vietii nu este, deci, una extraordinar de optimista. In toate cartile mele cam aceasta idee razbate... De altfel, sunt si la varsta la care ma apropii de un orizont care nu se mai deschide, ci se inchide. - Dumitru Zdrenghea

Scriu iar despre lucrurile acestea,

Despre caderea in moarte

Si socul electric datator de viata,

Despre cum priveai senin lumea

Cand soarele a devenit negru,

Despre cum ai vrut sa pleci

Fara ramas-bun,

Despre pieptul apasat cu putere,

Despre cum ai tresarit sub soc

Si nu voiai sa te intorci,

Te-ai razgandit apoi

Si ti-ai lasat inima sa bata,

Nu stiai unde esti,

Dar erai printre noi

Si te-ai intors la viata,

Sa te regasesti pe tine prin tine.

Dumitru Zdrenghea s-a nascut in 29 septembrie 1946, la Cluj. A absolvit Universitatea de Medicina si Farmacie Cluj-Napoca in 1970; in 1980 a devenit medic primar in Medicina Interna, iar in 1990, medic primar cardiolog. A facut specializari la Universitatile din Tours si Aberdeen. Este membru al Societatii Europene de Cardiologie (ESC) si membru al European Association for Cardiovascular Prevention & Rehabilitation (EACPR). Din 1972 este cadru didactic si a primit mai multe premii si distinctii, printre care Meritul Academic al Academiei Romane si titlul de Profesor Emerit al Universitatii de Medicina si Farmacie Cluj-Napoca. A publicat volumele de poezie: Eu celalalt (2013), Cioburi de nimic (2014), Semne (2014), Iubiri (2014), Trist peste lume (2015), 101 fiorduri (2016), Intrupari (2016), Caderea in adancuri (2017), Trecerea in iarna (2018), Complicata mea viata in pantecul mamei (2019), Balada cavalerului fara armura sau La crasma lui Jackie (2021), Poeme pentru Doamna Dalloway (2023). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania - Filiala Alba-Hunedoara.