Pana a lucra in Comertul Exterior nu stiam mare lucru despre „baietii cu ochi albastri” Stiam ca fiecare strada si fiecare bloc are cel putin un „ciripitor”. La blocuri ciripea de obicei cel ce tinea „cartea de imobil”. Cateodata era informator cine nici nu–ti trecea prin gand: domul profesor Panaitescu sau domul doctor Raducanu, sau Parintele Protopop Preacucernicul Victorin de la Sfantul Munte. Stiu ca si unii dintre cei ce vor citi aceste randuri au scris si ei de cate ori pe saptamana au vazut–o pe vecina lor Balasa ca vine incarcata ca o albina de la Matache Macelaru. Desi ea nu este „incadrata in campul muncii” si Pandele, parlitu’ de barbat–su, vine acasa aproape in fiecare seara pe trei carari. Se pune fireasca intrebare: De unde are atatea parale sa bea ca un spart? De cand a scapat de la „Canal”, unde a stat numai o juma’ de an, a fost ospatar la un restaurant unde era coleg cu celebrii frati Paunescu, ospatari (adica chelneri) si ei. Este adevarat ca de la Canal a scapat destul de repede si gurile rele spun ca ar fi fost „racolat” (ce–o mai fi si aia?) si acum are si el alte „sarcini”. Si printre noi, cei pititi aici printre frunzele de artar, mai sunt dintre cei „cu sarcini” de pe timpul „Genialului”, care acum sunt patrioti inflacarati, membri importanti cu sarcini prin consiliile parohiale sau „bagatori de strambe” atunci cand unu’ de buna credinta vrea sa faca o treaba buna pentru obstea noastra dezbinata, buimacita si inca speriata. Tocmai ei sunt cei ce spun soptit la ureche: „Sa stii ca in mod sigur, asta care tot scrie la gazeta a fost colonel la «baieti» ca altfel nu putea fi el director. Pun ramasag pe o lada de bere”. Asta ca sa confirme zicala din batrani: „Curva ia prajina”.


Anul aparitiei: 2009      
Nr pagini: 368