Implicatiile viziunii asupra lumii care rezulta din Antroposofie – opera de o viata a lui Rudolf Steiner – sunt atat primordiale, cat si cuprinzatoare. Mai nuantata decat orice alta abordare catusi de putin comparabila, lucrarea sa nu numai ca sugereaza necesitatea unei modificari fundamentale a tendintei noastre adanc inradacinate de a accepta pasiv intelepciunea conventionalismului impietrit, dar ofera – oricui are vointa de a face acest lucru – si cadrul concret pentru a se trezi la realitate intr-un mod cu totul nou. Pe scurt, asadar, aceasta lucrare si implicatiile sale sunt atat radicale, cat si, posibil, foarte puternice. Daca acest lucru nu ar fi adevarat, antroposofia nu ar avea niciun impact real si niciun dusman veritabil. Cu toate acestea, nu a fost asa. In ajunul Anului Nou 1922/23, (primul) Goetheanum – o minune arhitecturala si „Casa Cuvantului”, menita sa devina o intruchipare fizica si artistica pe deplin realizata a antroposofiei pe Pamant – a fost distrus in mod deliberat de un incendiu. Aceasta a fost o lovitura insondabil de grea pentru Steiner si pentru intreaga miscare antroposofica. Cu toate acestea, ulterior, el a fost ferm convins ca nicio conferinta si niciun eveniment programat sa aiba loc la Goetheanum-ul distrus nu trebuia sa fie anulate sau amanate. El insusi a mers inainte, cu o hotarare si mai puternica – ba chiar inflacarata. Seria prelegerilor din cartea de fata a inceput la 5 ianuarie 1923, ca o marturie vie a acestei hotarari. La fel de relevant astazi ca si in 1923 – ba poate chiar mai mult –, volumul este o articulare exceptional de arzatoare si de sincera a ceea ce ar putea fi considerat mesajul central si indemnul lui Steiner pentru omenirea moderna – altfel spus: „De dragul viitorului, treziti-va!