Noua fictiune a lui Alessandro Baricco impresioneaza, dincolo de virtuozitatea stilistica, prin umanitatea personajelor, prin poezia luminoasa a descrierilor si prin povestile vietilor unor cupluri intamplatoare, care se condenseaza in trei secvente, la ora cand ziua se ingana cu noaptea.

In toiul noptii, o femeie in rochie de seara se adaposteste in camera de hotel a unui om de afaceri cu care poarta o lunga discutie, minata de o tensiune surda, pana in ceasurile dinaintea rasaritului. O fata se intinde la vorba intreaga noapte cu receptionerul hotelului, cautand pretexte ca sa nu urce in camera unde o asteapta tanarul violent care se arata a-i fi iubit. Un baietel scapat din flacarile ce i-au mistuit casa si familia e rapit din camera de hotel de politista pusa sa-l vegheze. Si, ca intr-o piesa muzicala, in lumina palida a diminetii, cand pe lume pare sa nu se intample nimic, situatiile stranii in care plutesc cele trei cupluri isi gasesc o neasteptata rezolvare.

Pesemne ca Alessandro Baricco a hotarat in final sa-i acorde aceasta „alta viata“ lui Jasper Gwyn, eroul romanului sau omonim, disparut fara urma. Fiindca eroul celor trei povestiri din volumul De trei ori in zori pare sa fie chiar holul unui hotel, in care sapte personaje – trei cupluri si receptionerul hotelului – au parte de intamplari stranii, total independente si totusi in chip straniu legate. Daca adaugam ca despre volumul in cauza se vorbeste inca in ultimele pagini ale romanului Mr Gwyn, tradus in 2014 in colectia de fata, iar „adevaratul“ sau autor este deconspirat acolo drept un enigmatic scriitor anglo-indian, mort intre timp, intregul caz se invaluie intr-un mister hotarat de instanta in puterea careia se afla totul. Un mister pe care cititorul este invitat sa-l dezlege.