Îmi place la Vladimir Tismãneanu faptul cã preţuieşte cultura politeţii şi spiritul liberal, mai mult decât argumentele de doctrinã. Acestea nu lipsesc, ar fi absurd, dar e ceva în felul în care sunt folosite, care le face deopotrivã flexibile, umane şi ataşante. Ciulind urechea la lecturã, veţi gãsi cu plãcere cã textele sale sunt însoţite de un fel de murmur luminos, în care urechea exersatã va putea recunoaşte urgenţele etice şi somaţiile morale care au fãcut forţa timpurilor în care liberalismul era un stil de viaţã şi încã mai constituia forma mentis a umanitãţii europene, în care consideraţiile morale aveau întâietate, relativismul încã nu triumfase, iar argumentul ideologic, din aceastã pricinã, era recesiv. Aceastã atitudine, azi, are un extraordinar farmec la toţi cei care, precum Tismãneanu, sunt mai inteligenţi decât teoriile lor: simt în scrisul lui Tismãneanu, dupã eleganţa manierelor şi înfocarea omului, pe dansatorul educat, omul cu pas clasic şi elasticitate romanticã, care îşi insinueazã figurile dansului în arta scriitorului, fãcând astfel ca orice producţie strict intelectualã sã se poatã transforma, pe nesimţite, într-o conversaţie superioarã — ceea ce, în opinia mea, reprezintã triumful suprem al liberalismului: civilitatea. H.-R. Patapievici

Niciodatã aflarea şi rostirea adevãrului nu pot fi privite drept pierdere de vreme şi de energie. Refularea amintirilor despre un trecut extrem de complicat, cu atâtea destine distruse şi atâtea suferinţe, nu poate servi decât celor care detestã transparenţa. Trecutul nu este o altã ţarã. Între amnezie şi surplusul de memorie, consider cã acesta din urmã este binefãcãtor şi constructiv.
Vladimir Tismãneanu,
în interviul cu Ion Longin Popescu,
Formula AS

Descriind din interiorul propriei biografii, dar şi din exteriorul privilegiat al analistului de profesie, drama utopiei comuniste, Vladimir Tismãneanu vorbeşte şi despre tragedia unui popor. Incursiunile sale în biografiile tenebroase ale atâtor şi atâtor cãlãi ideologici şi politici ai României sunt, prin ele însele, mãrturii irefutabile dintr-un proces sui-generis al bolşevismului românesc. Departe de orice extremism, de orice dorinţã de rãzbunare, de orice aspiraţie de a da lecţii, Vladimir Tismãneanu este, mereu, partizanul adevãrului şi al obiectivitãţii.
Mircea Mihãieş,
din Prefaţa la Ghilotina de scrum

Anul apariţiei: 2006
Nr. pagini: 368
Format: 13x20 cm
Coperta: Dan Stanciu
ISBN: 973-669-230-2