Sfantul Irineu, episcop de Lugdunum (azi Lyon), a ocupat un loc de seama in istoria Bisericii crestine, in viziunea sa, singurul garant demn de luat in seama al mantuirii omului, al mentinerii unitatii ei, intr-o perioada in care aceasta trebuia sa faca fata unor uriase presiuni politice si religioase, dar si al raspandirii ei, el insusi fiind un dedicat misionar.

Sf. Irineu retine cu deosebita perspicacitate spiritul vremii, concretizat, pe de o parte, in constiinta inca vie a prezentei lucrarii mantuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos in lume, iar pe de alta parte, in certitudinea revenirii Sale intru tarie pentru a rasplati credinta, suferinta si daruirea tuturor celor care L-au urmat cu neabatuta staruinta. Iar rasplata nu este altceva decat vederea tainei celei mai presus de taina, caci „Cuvantul trup S-a facut… pentru ca tot ceea ce exista sa poata vedea… pe Imparatul lor; si pentru ca lumina Tatalui sa poata umple trupul Domnului, iar prin trupul Sau sa vina la noi, pentru ca omul sa poata ajunge la nestricaciune, invesmantat fiind in lumina Tatalui”.