„Singuratatea o naucea. Unde sa se duca? Se gandi sa se intoarca la redactie, dar nu i se paru buna ideea; era prea multa lume acolo si nu mai suporta sa auda vorbindu?se despre moartea lui Stinghe. Oare ce l?o fi apucat pe bietul om de si?a luat viata in floarea varstei? Ce se intampla cu oamenii acestia care au ajuns foarte sus si, dintr?o data, se prabusesc la pamant? Unde s?a ajuns cu lacomia asta? Gandurile o coplesisera, teama ca se va intampla ceva rau ii dadea tarcoale. Ce-o sa se intample? Isi facu singura curaj: doar nu erau ei vinovati de decizia lui Stinghe. Se hotari sa urce la ea si sa?si gaseasca ceva de lucru. Dar, mai intai, ar fi bine sa?i lase un mesaj lui Octavian si sa?i spuna ca este acasa si asteapta sa vina pe la ea. Scrise mesajul repede si, parca, se simtea mai bine. O lua agale spre casa. Mersul pe jos ii facea bine. Se putea gandi in voie, si, apoi, nu era singura. Lumea foia in jurul ei si se simtea protejata.”