Aici, in viata pamanteana, vrei sa te pocaiesti, poti sa o faci. E o fapta a libertatii vointei. Dincolo, nu mai e libertatea vointei. Cei ce in viata trupeasca au robit pacatului, cu voia erau robi inca de aici, si de aici si-au pierdut libertatea vointei. Deci, in ce stare de libertate i-a surprins moartea, in aceea vor petrece, cat le va hotari Dumnezeu.

 Trupul traieste, daca e locuit de suflet; iar sufletul traieste, daca e locuit de Dumnezeu. Asadar, sunt oameni care au intr-insii suflete vii, si sunt oameni care au suflete moarte (Apocalipsa 3,1). Moartea trupului este despartirea sa de suflet; iar moartea sufletului e despartirea lui de Dumnezeu. Astfel, un trup viu poate fi lociut de un suflet viu sau de un suflet mort. Starea sufletului dincolo de mormant este continuarea starii sale pamantesti, fie de viata, fie de moarte. Cel ce a inviat in sufletul sau cunostinta si iubirea lui Dumnezeu, cata vreme era pe pamant, acela a inviat pentru vesnicie; iar cel ce a omorat acestea in sufletul sau si moartea l-a prins in acestea, acela a murit pentru vesnicie. Acela a omorat Imparatia lui Dumnezeu dinlauntrul sau si a inlocuit-o cu imparatia chinurilor vesnice, in care a intrat inca din viata pamanteasca.

Nr. de pagini : 96
Anul aparitiei : 2014