Draga cititorule, pentru mine, poezia nu a fost o alegere,  ci o necesitate vitala.

Am inceput sa scriu pentru a da glas sufletului, ale carui buze au fost cusute cu ata groasa a copilariei. In adolescenta mea tarzie, poezia m-a ajutat sa conturez o lume interioara, ideala, in care de multe ori ma ascundeam de realitate. Apoi, intr-un final, poezia a devenit mecanismul meu de coping, spatiul in care mi-am exorcizat demonii, imortalizat iubirea si procesat traumele. Versul a fost, pe rand, rugaciune, strigat de durere, testament si singura forma de nemurire autentica la care aspir. Imi asum vulnerabilitatea, transformata in lirica, si iti ofer o marturie onesta, si adesea dureroasa, despre a iubi cu o forta capabila sa nasca universuri si a suferi cu aceeasi intensitate atunci cand acestea se prefac in scrum. Structurat in trei capitole distincte, volumul "despre om si oameni" cartografiaza un traseu emotional complet, de la apogeul iubirii creatoare, trecand prin abisul introspectiei si al angoasei existentiale, pana la durerea sfredelitoare a pierderii. Te invit sa traiesti din plin durerea de a fi om. - Cu drag, Catalin Leontie