Lucrarea Dictionar de muzica de Titus Cerne reprezinta o realizare de pionierat in peisajul muzicologic romanesc de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Inceputa in 1892 si publicata in doua volume (primul aparut in 1898, al doilea aparut in 1899), aceasta se remarca prin rigoarea stiintifica, claritatea explicatiilor si efortul de sistematizare a terminologiei muzicale europene, adaptata contextului romanesc. Titus Cerne dovedeste o solida formatie teoretica si o viziune enciclopedica, aducand in paginile sale atat termeni tehnici, cat si informatii istorice si biografii de compozitori, facand astfel lucrarea accesibila unui public variat: muzicieni, studenti, dar si pasionati de muzica.
Din pacate, proiectul gandit de autor ca o lucrare in trei volume a ramas neterminat, cel de-al treilea volum nefiind niciodata publicat din cauza decesului lui Titus Cerne in anul 1910. Totusi, cele doua volume existente constituie un reper valoros pentru studiul muzicii in Romania, oferind o imagine asupra nivelului de cunoastere si cercetare muzicala din epoca. Prin ambitia si amploarea sa, Dictionarul de muzica se inscrie printre primele incercari sistematice de lexicografie muzicala in limba romana si ramane, pana astazi, un exemplu de devotament intelectual si pasiune pentru arta.