Publicata in 1945, in atmosfera apocaliptica de dupa cel de-Al Doilea razboi Mondial, cartea a fost un succes atat de mare incat s-a epuizat in doua luni si a fost reeditata rapid de mai multe ori.„Lumea moderna”, abordata cu asiduitate in doua studii anterioare – Orient si Occident (aparuta in 1924) si Criza lumii moderne (aparuta in 1927) –, este din nou luata in discutie. Degradarea vizibila a societatii in toate aspectele sale este vazuta ca un stadiu necesar in ordinea fireasca a unui Univers ce tinde spre disolutie – dupa cum se considera in traditia orientala hindusa a varstelor umanitatii. Ultima dintre acestea, Kali Yuga este caracterizata in mod esential de aceasta „domnie a cantitatii”, care duce la triumful individualismului, materializarea tuturor activitatilor umane, preponderenta domeniului economic etc. Pe de alta parte, mitul cantitatii exclusive este demontat pas cu pas – nu este cu putinta sa gandim cantitatea separata de calitate, iar prezenta oricarui dram de calitate in absolut orice este marca Principiului care se afla chiar si in cele mai indepartate stadii ale manifestarii. Acest lucru face cu putinta redresarea, insa trecerea intr-un nou ciclu evolutiv se va putea face doar in ultimul stadiu al degradarii, atunci cand cantitatea extrema va trebui sa faca loc calitatii pentru un nou inceput.

Astazi, la peste sapte decenii de la aparitia acestei lucrari, constatam actualitatea mesajului acestui autor vizionar iar abordarea sa profunda si plina de speranta ne ajuta sa intelegem mai bine rostul zilelor pe care le traim.

*

„Concluzia care se desprinde cat se poate de clar din toate acestea este ca uniformitatea, pentru a fi posibila, ar presupune fiinte lipsite de orice calitati si reduse la a nu mai fi decat simple «unitati» numerice; si, de asemenea, ca o atare uniformitate nu este niciodata realizabila in fapt, ci ca toate eforturile facute pentru a o realiza, mai ales la nivelul domeniului uman, nu pot avea ca rezultat decat sa lipseasca fiintele, mai mult sau mai putin complet, de calitatile proprii si astfel sa faca din ele ceva care sa semene pe cat posibil cu simple masinarii, caci masinaria, produs tipic al lumii moderne, este ceea ce reprezinta, in cel mai inalt grad care s-a putut atinge, predominanta cantitatii asupra calitatii.”

„Revenind la problema monedei, va trebui sa mai spunem ca s-a produs, in aceasta privinta, un fenomen care este demn de a fi remarcat: anume ca, in momentul in care moneda a pierdut orice garantie de ordin superior, si-a vazut micsorata si valoarea cantitativa, sau ceea ce se numeste in jargonul «economistilor» «puterea de cumparare», diminuandu-se treptat, asa incat se poate concepe ca, la limita de care se apropie din ce in ce mai mult, isi va pierde orice ratiune de a fi, chiar si numai «practica» sau «materiala», si va trebui sa dispara de la sine din existenta umana.”

*

„Este de la sine inteles ca neputandu-se suprima complet diferenta de aptitudini, aceasta educatie nu va avea acelasi rezultat pentru toti; dar este foarte adevarat ca, daca ea este incapabila sa dea anumitor indivizi calitati pe care acestia nu le au, ea este in schimb foarte susceptibila de a sufoca la ceilalti toate posibilitatile care depasesc nivelul comun; astfel «nivelarea» se realizeaza intotdeauna in jos, si nici nu se poate altfel caci ea nu este decat expresia tendintei inferioare, descendente, adica spre cantitatea pura care se situeaza mai jos decat orice manifestare corporala, nu numai sub nivelul ocupat de fiintele cele mai rudimentare, dar si sub acela pe care contemporanii nostri au convenit sa il numeasca «materie bruta», si totusi, pentru ca se manifesta simturilor, este inca departe de a fi cu desavarsire lipsita de orice calitate.”

„De vreme ce tot ceea ce este de natura pur umana nu ar putea, chiar din acest motiv, sa fie in mod legitim calificat drept traditional, nu poate exista, de exemplu, «traditie filosofica», nici «traditie stiintifica» in sensul modern si profan al acestui cuvant; si, bineinteles, cu atat mai mult nu poate exista «traditie politica» acolo unde lipseste orice organizatie sociala traditionala, cum este cazul lumii occidentale actuale.”

CUPRINS

INTRODUCERE 9

CUVANT - INAINTE 16

I. Calitate si cantitate 26

II. „Materia Signata Quantitate” 32

III. Masura si manifestare 40

IV. Cantitate spatiala si spatiu calificat 49

V. Determinatiile calitative ale timpului 56

VI. Principiul de individuatie 64

VII. Uniformitatea impotriva unitatii 69

VIII. Vechi meserii si industrie moderna 75

IX. Dublul sens al anonimatului 83

X. Iluzia statisticilor 90

XI. Unitate si „simplitate” 96

XII. Ura fata de secret 104

XIII. Postulatele rationalismului 111

XIV. Mecanicism si materialism 118

XV. Iluzia „vietii obisnuite” 124

XVI. Degenerarea monedei 131

XVII. Solidificarea lumii 137

XVIII. Mitologie stiintifica si vulgarizare 144

XIX. Limitele istoriei si ale geografiei 153

XX. De la sfera la cub 162

XXI. Cain si Abel 169

XXII. Semnificatia metalurgiei 178

XXIII. Timpul transformat in spatiu 185

XXIV. Catre disolutie 191

XXV. Fisurile marelui zid 198

XXVI. Samanism si vrajitorie 204

XXVII. Reziduuri psihice 213

XXVIII. Etapele actiunii antitraditionale 220

XXIX. Deviere si subversiune 226

XXX. Rasturnarea simbolurilor 232

XXXI. Traditie si traditionalism 239

XXXII. Neospiritualismul 247

XXXIII. Intuitionismul contemporan 253

XXXIV. Efectele negative ale psihanalizei 261

XXXV. Confuzia dintre psihic si spiritual 270

XXXVI. Pseudoinitierea 276

XXXVII. Inselatoria „profetilor” 288

XXXVIII. De la antitraditie la contratraditie 297

XXXIX. Marea parodie sau spiritualitatea pe dos 304

XL. Sfarsitul unei lumi 313