Gib I. Mihaescu (1894–1935) este considerat unul dintre cei mai importanti prozatori ai literaturii romane interbelice, fiind cunoscut mai ales pentru analiza intensa a obsesiilor, pasiunilor si conflictelor psihologice ale personajelor sale.
Tudor Vianu remarca in „Arta prozatorilor romani” cu privire la Gib Mihaescu faptul ca „odata cu el reapare, inca o data dupa Rebreanu, romanul tare, zguduitor, cu motivele culese din viata obscura a subconstientului.” George Calinescu il apreciaza ca pe un romancier al obsesiei si al vointei de putere, personajele sale fiind dominate de o idee fixa care ajunge sa le controleze intreaga existenta, in vreme ce Nicolae Manolescu vede in Donna Alba unul din cele mai valoroase romane interbelice, remarcand analiza minutioasa a constiintei prin constructia moderna a personajului.
Donna Alba a aparut in 1935, anul mortii scriitorului, fiind „un roman fara varsta” dupa cum aprecia Adriana Chioaru, „cu personaje incrustate in chihlimbarul unor vremuri trecute”. Romanul analizeaza cu profunda finete psihologica modul in care o singura intalnire dintre protagonistul Mihail Aspru si Donna Alba, femeia care ii cucereste definitiv inima in doar cateva secunde, se transforma intr-o obsesie ce ii va canaliza intreaga atentie si energie, pana la transformarea visului in realitate. Timp de unsprezece ani, eroul este dominat de sentimente intense pentru aceasta femeie apartinand unei clase sociale superioare, iar iubirea sa devine treptat o forta motrice care ii modeleaza intreaga existenta si il determina sa-si depaseasca limitele pentru a se apropia de idealul sau.
Considerata a fi una dintre cele mai originale creatii ale sale, Donna Alba este un roman de dragoste si de analiza psihologica, cu o intriga plina de mister si cu accente de roman politist. Totodata, romanul se apropie ca structura de modernismul european prin tehnica introspectiei, monologul interior si accentul pus pe conflictele sufletesti, nu pe actiunea exterioara.
Prin povestea lui Mihai Aspru, un provincial ambitios si stangaci care devine avocat si urca treptat in lumea elitelor, romanul aminteste de tipologia lui Julien Sorel din Rosu si negru a lui Stendhal. Spre deosebire insa de eroul stendhalian, ascensiunea lui Aspru nu este determinata exclusiv de ambitia sociala, ci si de dorinta obsesiva de a cuceri o femeie inaccesibila, apartinand unei clase sociale superioare.
Mihai Aspru se indragosteste fulgerator de Alba Radu Serban, o femeie de o frumusete si o eleganta fascinante, pe care o transforma intr-o obsesie si intr-un ideal al existentei sale. Pentru a-i castiga apropierea, urmeaza Facultatea de Drept si devine avocat, recurgand adesea la manipulare si la strategii riscante. Dupa ce descopera relatia adulterina pe care Donna Alba o avusese in trecut cu Tudor Preda si intra in posesia unor scrisori compromitatoare, Aspru reuseste, in cele din urma, sa patrunda in universul ei, dar implinirea visului sau se va dovedi iluzorie, intrucat implinirea iubirii lor va fi platita cu o viata omeneasca…
Romanul exploreaza relatia complexa dintre iubire, obsesie, orgoliu si dorinta de putere. In final, mastile personajelor cad: Mihai Aspru isi vede implinit visul de a o cuceri pe Donna Alba, in timp ce Georges Radu Serban, sotul inselat, se dovedeste un personaj tragic, incapabil sa suporte adevarul tradarii si pierderea femeii pe care o iubeste.
Prin constructia epica impresionanta, personajele memorabile si analiza subtila a psihologiei umane, Donna Alba ramane un roman modern, captivant si original al literaturii romane interbelice.
Romanul este structurat in doua parti dupa cum urmeaza:
Partea I
Mihai Aspru este fiul rebel al doctorului Mihalache Aspru din Zareni. In clasa a IV-a de liceu, spiritul de aventura si lipsa de interes fata de o viata asezata si monotona, il determina sa fuga de acasa, ajungand astfel hamal in portul Braila si pribegind apoi prin Europa si Orient, invatand limbi straine si bucurandu-se de libertate.
La inceputul Primului Razboi Mondial vrea sa se inroleze in armata franceza, dar, neprezentandu-se la recrutare in tara, este acuzat de fals si nesupunere. Dupa o perioada de pribegie prin Muntii Vrancei, se intoarce acasa in 1915.
Parintii il primesc diferit: „Tata m-a primit cu uimire si mama s-a pierdut de mai multe ori de bucurie si lacrami, cand m-a vazut.” Cu ajutorul tatalui isi rezolva problemele militare si isi termina studiile liceale.
Mobilizat in timpul Primului Razboi Mondial, urmeaza o scoala militara, unde afla ca tatal sau – recrutat si el – murise de tifos exantematic. Dupa terminarea razboiului ii da aceasta veste mamei sale, care se stinge si ea la scurt timp dupa aceea. Ramas singur pe lume, vinde averea parinteasca, se muta la Bucuresti, si decide sa isi continue studiile.
In ziua examenului de capacitate o zareste pentru prima data pe Donna Alba. Emotia intensa pe care o simte la vederea ei facandu-l sa scape din mana dictionarele groase pe care le avea la el. Isi da seama astfel ca intreaga lui viata va fi modelata de acum incolo de dragostea puternica pe care o simte pentru aceasta frumoasa necunoscuta. Alege astfel sa studieze Dreptul, nu din pasiune pentru aceasta profesie, ci pentru ca il fascina sa „contemple mizeriile omenesti si atatea taine ale vietii, pe care numai judecatile le pot infatisa.”
La doua luni dupa licenta o revede intamplator pe frumoasa doamna si afla ca aceasta locuia in casa renumitului avocat Georges Radu Serban - admirat pentru talentul sau si provenind dintr-o veche familie boiereasca. Hotaraste asadar sa se inscrie in Baroul Ilfov pentru a deveni coleg cu acesta si a se apropia de femeia pe care o iubeste.
Totodata, afla ca Georges Radu Serban il ucisese cu ani in urma, intr-un duel, pe Tudor Buzescu, un bogatas si adversar politic, conflictul avand la origine o veche dusmanie intre familiile lor, nu o femeie.
Convins insa ca exista un mister legat de Donna Alba si fiind un mare amator de mistere, naratorul decide sa se prezinte in cele din urma in casa avocatului cerandu-i sa-l angajeze secretar si sperand ca astfel se va apropia de sotia acestuia.
Desi se asteapta la un refuz, este surprins cand avocatul ii accepta propunerea si ii ofera un post, apreciindu-i harnicia, devotamentul si perseverenta. Naratorul munceste cu daruire, castigand increderea si respectul maestrului, insa adevarata sa motivatie ramane fascinatia pentru sotia acestuia, doamna Alba Radu Serban.
In acelasi timp, se imprieteneste cu Radu Manescu, celalalt secretar al lui Georges Radu Serban si cu Raoul Ypsilant, var primar cu Donna Alba si un descendent al unei vechi familii boieresti, ajuns sa traiasca modest dupa pierderea averii. Prin intermediul lor, afla istoria decaderii familiei Ypsilant din care se trage Donna Alba si descopera contrastul dintre nobletea, eleganta si rafinamentul lui Raoul si lipsa sa de preocupare pentru munca sau avere. Naratorul observa cu interes lumea aristocratica, incercand sa patrunda in cercul acesteia, in timp ce isi ascunde adevaratele intentii si isi urmeaza cu rabdare scopul.
Constient de diferentele sociale care il despart de familia lui Georges Radu Serban, el isi propune sa se remarce printr-o realizare profesionala exceptionala: redeschiderea procesului mostenirii Ypsilantilor (familia din care se trage Donna Alba) si recuperarea averii pierdute a familiei. Pe masura ce isi perfectioneaza pregatirea juridica si castiga increderea maestrului sau, devine din ce in ce mai increzator ca succesul acestui proces ii va aduce recunoastere si-l va apropia de lumea aristocratica.
Discutiile cu Raoul ii ofera noi informatii despre doamna Alba si despre relatia ei cu sotul sau, intarindu-i convingerea ca procesul ar putea schimba destinul familiei si, implicit, propriul sau destin.
Intr-o zi, dornic sa afle mai multe despre femeia pe care o adora, o urmareste in timp ce aceasta iese la plimbare cu mama ei intr-o gradina publica. Acolo asista, ascuns, la intalnirea misterioasa a doamnei Alba cu un barbat necunoscut si distins, fapt care ii starneste gelozia, tulburarea si curiozitatea de a afla cine este acel barbat misterios.
Secretarul Radu Serban, ii face cunostinta cu sora lui, Voicuta, o tanara vioaie care se indragosteste de el si il invita frecvent in familia si in grupul ei de prieteni. Desi ii apreciaza afectiunea, el nu ii impartaseste sentimentele, fiind obsedat de doamna Alba si de dorinta de a se afirma prin procesul Ypsilant. In acest cerc o cunoaste si pe Lilica Mavrogheni, o tanara din inalta societate, prietena a Voicutei, cu care incepe o relatie pasionala si secreta, desi aceasta are un partener (pe Oswald), continuand insa sa-i lase impresia Voicutei ca o place. In acelasi timp, nu uita nici de doamna Alba si isi continua cercetarile asupra misteriosului barbat cu care o vazuse intalnindu-se in secret.
Afla asadar ca acesta se numeste Radu Preda si ca locuieste in mansarda unui imobil locuit preponderent de femei de moravuri usoare.
Sub numele fals de Constant Banicel, Mihai Aspru se muta si el in acel imobil si se apropie de printul Preda, un fost boier decazut, care ajunge sa-i dezvaluie secretul santajului la care o supune pe Donna Alba, folosindu-se de scrisorile de dragoste ramase de la fratele sau, Tudor Preda, mort intr-un duel.
Aspru descopera astfel ca Donna Alba avusese o relatie cu Tudor Preda, un vechi rival al sotului ei. Georges Radu Serban il ucisese pe Tudor intr-un duel, considerand ca acesta ii facea curte sotiei sale, fara sa stie insa ca intre cei doi existase intr-adevar o relatie.
In ceea ce priveste dosarul pentru recuperarea averii familiei Ypsilantilor, descopera ca maestrul Georges Radu Serban analizase deja si sustinuse cu mare pricepere toate argumentele posibile, fara sa obtina castigul dorit. Astfel, naratorul intelege ca visul sau romantic si „donchihotesc” este imposibil. Dezamagit, el hotaraste sa foloseasca secretul relatiei dintre Alba si Tudor Preda ca pe o arma si incearca sa afle mai multe detalii despre aceasta.
Pentru a obtine informatii, naratorul se apropie de Irma, vecina printului Preda, si afla detalii despre intalnirile dintre aceasta si Preda.
Pe de alta parte, Voicuta, ii dezvaluie noi informatii despre familia doamnei Alba si casnicia acesteia, despre tirania sotului ei, Georges Radu Serban, si despre influenta mamei sale, Smaralda.
Pe plan profesional, protagonistul isi consolideaza pozitia, castigand respectul si admiratia printului Georges Radu Serban, in timp ce viata lui personala ramane dominata de relatii complicate, orgoliu si dorinta de a-i manipula si distruge pe cei pe care ii considera rivali, in special pe printul Preda.
Incercand sa mentina in paralel relatia cu Voichita si Lilica Mavrogheni, si macinat de iubirea pentru Donna Alba, Mihai Aspru se chinuie sa isi gaseasca echilibrul, din moment ce unica lui dorinta este sa o cucereasca pe Donna Alba.
Printul Preda ii marturiseste lui Mihai Aspru, alias Constant Banicel cum o santajase cu scrisorile de dragoste gasite in casa fratelui sau pe Donna Alba pentru a face rost de bani.Mihai Aspru afla astfel ca scrisorile erau ascunse intr-o cutie de tutun din camera printului si incepe sa planuiasca furtul lor, convins ca astfel o va putea salva pe doamna Alba.
Increzator ca a descoperit „comoara” care ii va permite sa-si implineasca idealul, naratorul se vede asemenea unui Don Quijote care, de data aceasta, reuseste sa transforme visul sau romantic intr-un plan concret.
VOLUMUL II
Printul Preda ii citeste lui Mihai Aspru scrisorile pe care Donna Alba i le trimisese lui Tudor Buzescu, iar acesta descopera treptat povestea unei iubiri clandestine, alimentate de pasiune, mister si dorinta de a sfida conventiile.
Donna Alba il indeamna la inceput pe Tudor sa se casatoreasca, insa, dupa refuzul lui, isi doreste doar prelungirea relatiei si amana divortul de Georges Radu Serban. Cand sotul descopera un bilet compromitator si incepe sa banuiasca adevarul, ea nu se retrage, ci traieste cu o intensitate aproape voluptuoasa apropierea deznodamantului.
Citind scrisorile, Mihai Aspru intelege ca Donna Alba si-a iubit cu adevarat amantul, dar a ezitat pana in ultima clipa sa-si marturiseasca infidelitatea, lasand parca destinul sa hotarasca intre cei doi barbati.
Intre timp, Aspru castiga tot mai multa incredere din partea lui Georges Radu Serban datorita talentului sau de avocat, iar Donna Alba incepe, la randul ei, sa-l priveasca drept un om de incredere. Cand Georges pleaca la Haga, ea si Anisoara ii cer ajutorul pentru a salva procesul tatalui acesteia. In timpul colaborarii, Donna Alba ii marturiseste ca ii urmareste cu interes succesele profesionale, iar aceste cuvinte ii adancesc si mai mult iubirea.
Desi castiga procesul, adevarata lui preocupare ramane recuperarea scrisorilor compromitatoare aflate in posesia printului Preda. Dupa intoarcerea lui Georges de la Haga, la un spectacol de gala al societatii „Aproapele”, Mihai si Donna
Alba schimba priviri pline de inteles, iar el hotaraste sa fure scrisorile pentru a o elibera definitiv de amenintarea santajului. Isi duce planul la capat, constient de compromisul moral pe care il face.
Confruntat de Preda pe culoarele Palatului de Justitie, Aspru neaga orice implicare si ii atrage atentia ca furtul nu poate fi dovedit in instanta. Banuind insa ca printul a pastrat cateva scrisori „de rezerva” pentru un eventual santaj, o convinge pe Irma, femeia pe care Preda o viziteaza frecvent, sa-l ajute. Aceasta reuseste sa recupereze si ultimele doua scrisori.
Afland de la Preda ca Aspru a furat scrisorile, Donna Alba il considera un santajist si vine sa le rascumpere, refuzand sa-i asculte explicatiile. Profund ranit de aceasta neincredere, Mihai ii destainuie adevarul printului Raoul, sperand sa-si dovedeasca nevinovatia. In acelasi timp, hotaraste sa plece de la Georges Radu Serban, care organizeaza o masa de ramas-bun.
In timpul cinei, Aspru poarta cu Donna Alba o discutie despre iertare, timp si infidelitate, folosind cazul Petrow pentru a-i sugera ca ii cunoaste trecutul. Ea intelege imediat aluzia si devine vizibil tulburata, in timp ce sotul ei ramane complet strain de adevarata miza a conversatiei.
La scurt timp, Donna Alba il cheama pentru a discuta despre scrisori. Mihai i le inapoiaza fara a profita de vulnerabilitatea ei, alegand demnitatea in locul razbunarii. Impresionata de gestul lui, Donna Alba incepe sa i se destainuie si ii marturiseste ca, datorita lui, si-a reevaluat intreaga existenta, realizand ca a trait ani intregi in minciuna. Hotaraste astfel sa-i spuna adevarul sotului ei si ii incredinteaza lui Mihai scrisorile, hotarand sa plece la Paris.
In timp ce organizeaza detaliile calatoriei, Mihai incearca sa o convinga sa renunte la plecare si afla ca Donna Alba mostenise intreaga avere a lui Tudor Buzescu, care isi intocmise testamentul inainte de moarte. Devine astfel limpede ca santajul lui Preda se sprijinise pe minciuna si manipulare.
Intrebata de ce nu si-a parasit sotul, Donna Alba ii marturiseste ca l-a iubit sincer pe Georges, dar ca s-a indragostit ulterior de Tudor Buzescu. Dupa moartea acestuia, dintr-un sentiment de vinovatie si datorita sfaturilor mamei ei a pastrat secretul, luand decizia totodata de a ramane alaturi de sotul ei dintr-un reconfortant sentiment de obisnuinta. Acum, incurajata de Mihai, decide sa-i marturiseasca totul.
Aceasta ii marturiseste totodata ca, la inceput, il dispretuise pentru folosirea scrisorilor ca mijloc de constrangere, insa gestul de a i le restitui i-a schimbat complet parerea, facand-o sa-l considere un prieten adevarat. Ii dezvaluie ca il remarcase inca de la prima intalnire si ca ii admirase curajul, inteligenta si ascensiunea profesionala. Desi il respinsese pe masura ce devenise un avocat influent, intelege acum ca iubirea lui nu se schimbase niciodata.
Totodata, isi recunoaste vina in moartea lui Tudor Buzescu. Inainte de despartire, Mihai Aspru isi vede implinit visul de a trai, in sfarsit, o noapte de dragoste alaturi de Donna Alba.
Doua zile mai tarziu se reintalnesc, insa, in a patra zi, Mihai afla ca Georges Radu Serban s-a sinucis, lasandu-i sotiei intreaga avere.
Donna Alba ii marturisise adevarul, ii aratase scrisorile si testamentul lui Tudor Buzescu, iar revelatia ii fusese fatala.
Dupa inmormantare, cei doi isi reiau legatura, dar, din respect pentru sotul defunct, isi ascund sentimentele si se intalnesc doar in prezenta mamei Donnei Alba. Dragostea lor ramane astfel marcata pentru totdeauna de pasiune, vinovatie si moarte…
Un roman complex si surprinzator, considerat pe buna dreptate unul dintre cele mai importante romane psihologice interbelice, alaturi de operele lui Camil Petrescu si Hortensia Papadat-Bengescu, cu precizarea ca la Gib Mihaescu obsesia erotica si dorinta de afirmare sociala devin motorul intregii constructii epice. Nu intamplator, George Calinescu afirma in „Istoria Literaturii Romane de la origini pana in prezent” ca „Gib Mihaescu este romancierul obsesiei”, in timp ce Ovid S. Crohmalniceanu , in „Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale” spunea ca: „Gib Mihaescu exploreaza zonele obscure ale constiintei si mecanismele obsesiei.” Cu toate acestea, opera lui Gib Mihaescu si-a pastrat prospetimea, continuand sa captiveze cititorul contemporan prin actualitatea temei obsesiei erotice, dupa cum remarca si Adriana Chioaru: „Obsesia erotica confera scrierilor lui Gib Mihaescu modernitatea atat de atragatoare pentru cititorul de azi”.