Pe data de 24 februarie, in aceeasi zi in care crestinii ortodocsi sarbatoresc Aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, se sarbatoreste si Dragobetele , simbolul iubirii, dar si al tineretii si revigorarii naturii. In satele din Romania, de Dragobete se obisnuia ca fetele si baietii sa se imbrace in haine de sarbatoare si sa porneasca in grupuri catre lunci si paduri, in cautarea primelor flori de primavara. In aceasta zi, fetele culeg ghiocei , viorele si tamaioase pe care le pun apoi la icoane. Florile sunt pastrate astfel pana la sarbatoarea de Sanziene, cand sunt aruncate in apele curgatoare. Tot in dimineata zilei de Dragobete , fetele si femeile nemaritate strangeau zapada proaspata, o topeau si se spalau pe cap cu apa obtinuta, pentru a avea parul lucios si atragator pentru baieti. De Dragobete, tinerii satului se adunau mai multi intr-o casa si "isi faceau de Dragobete", adica se veseleau si petreceau impreuna. Erau convinsi ca astfel vor fi indragostiti tot anul, pana la Dragobetele de anul viitor. Exista si obiceiul ca baietii sa mearga si la petrecerile din satele vecine. Tot de Dragobete, tinerii se intalneau pentru a-si face juraminte de prietenie si pentru a deveni frati de cruce. Se spune ca dac in aceasta zi ai norocul sa auzi pupaza, vei fi harnic tot anul. Daca ploua, primavara va veni devreme si va fi frumoasa. Traditia spune ca cei care se sarutau in aceasta zi erau meniti sa ramana impreuna tot restul anului.