Etimologic, notiunea de comert provine din latina, cuvantul commercium fiind o juxtapunere a cuvintelor cum si merx, respectiv „cu marfa”.
Economic, in sens restrans, prin comert se intelege interpunerea in circulatia marfurilor. In sens larg, comertul se refera si la productia de marfuri, dar si la servicii.
Juridic, notiunea de comert se refera la comertul in sens larg, respectiv, producerea si interpunerea in schimbul de bunuri si/sau servicii.
Avand in vedere ca in Codul Civil, expresiile „acte de comert” si „fapte de comert” sunt inlocuite cu „activitati de productie, comert sau prestari de servicii”, definitia dreptului comercial trebuie sa aiba in vedere noua orientare a sistemului dreptului privat roman.
Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice aplicabile raporturilor juridice nascute in legatura cu activitatile de productie, comert sau prestari servicii sau care organizeaza cadrul juridic de desfasurare a acestor activitati.
Potrivit sistemului subiectiv, dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile raporturilor juridice dintre profesionistii comercianti si dintre acestia si alte subiecte de drept.
Potrivit sistemului obiectiv, subsidiar, dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile in comert, indiferent de persoana care savarseste actele specifice acestuia.
Sintetizand aceste opinii, in doctrina se retine faptul ca dreptul comercial are ca obiect atat normele juridice incidente in activitatea de comert, cat si cele aplicabile profesionistilor comercianti.