Casatoria si filiatia sunt „fapte” de dreptul familiei: casatoria, eminamente electiva si consensuala, si filiatia, dat biologic ori asumata prin adoptie, se afla la originea unei tesaturi de interdependente pe care normele dreptului le consacra ca legaturi juridice.
Spre deosebire de alte ramuri ale dreptului civil, finalitatea normelor dreptului familiei nu este aceea de a institui o justitie comutativa, ci de a organiza institutii de paza ale „starii de bine”, personale si patrimoniale, a fiecaruia din membrii familiei, prin echilibrul intre independenta fiecaruia si solidaritatea intrafamiliala.

Dispozitiile noului Cod civil „Despre familie” se remarca prin tendinta de „contractualizare” a materiei, de a lasa la indemana sotilor libertatea fara precedent in legislatia noastra de a-si organiza prin acordul lor viata conjugala, indeosebi in compartimentul patrimonial – calitativ subordonat celui personal – ca reflex al autonomiei personale, profesionale si sociale a fiecaruia dintre soti, si de a regla tot astfel, prin acordul lor, conflictele familiale. Aceste prevederi, cu unele exceptii, sunt aplicabile inclusiv casatoriilor in fiinta la data intrarii in vigoare a legii.

Filiatia, atuu-ul apartenentei la o familie anume, este consacrata prin norme care acopera gama de nuante intre triumful adevarului biologic – dreptul la actiune in tagada paternitatii a presupusului tata biologic – si secretul ascendentei – in cazul reproducerii umane asistate cu tert donator, si este gestionata, ca privilegiu al responsabilitatii, intr-un balans al autoritatii parintesti si al interesului superior al copilului, ca regula prin acordul parintilor, deopotriva si in aceiasi termeni in timpul casatoriei, in afara casatoriei si dupa divort. 


Numar pagini: 400
IN CURS DE APARITIE