Olaj, protagonistul naratiunii „Drumul lui Olaj”, scrisa si ilustrata de Martín León Barreto, locuieste pe o insula foarte, foarte mica, intr-o casa foarte, foarte mare. Si, intr-o zi, din pricina plictiselii, acesta decide sa porneasca intr-o plimbare. In drumul sau, intalneste o multime de personaje simpatice, care-l insotesc in scurta lui hoinareala: un peste cu coada invers, un cal inaripat sau un tigru curcubeu si, intr-un final, un licurici care-i calauzeste prin intunericul noptii. Iar cand se revarsa zorii zilei, Olaj scruteaza cu privirea orizontul si zareste, pe acea planeta mica, o casuta care de-acum nu ii mai pare atat de mare.

Dar lectura textului nu ii reveleaza cititorului numai coordonatele unui itinerariu care incepe si se sfarseste in acelasi punct, intrucat asocierile narative si ilustrative ludice pun in pagina, in primul rand, o poveste despre… prietenie. Se spune ca „cea mai grea singuratate este sa fii lipsit de prietenie sincera”, iar contrastul dintre motivul literar al „planetei foarte, foarte mici” si al „casei foarte, foarte mari”, conturat initial la nivel textual, reitereaza aceasta idee de alienare, dar si starea launtrica a personajului principal. In fond, acesta este si motivul pentru care Olaj alege sa isi paraseasca locuinta.

Pe de alta parte, parcurgea drumului ii descopera acestuia nu peripetii fabuloase, ci prietenii unice, atat prin raportare la personalitatea personajelor implicate, cat si prin firescul si empatia cu care i se alatura lui Olaj in aventura sa. Din acest punct de vedere, mesajul pe care ni-l transmite autorul cartii, prin intermediul actantilor sai, poate fi acela ca o prietenie sincera se poate lega oricand, fara a tine seama de aspectul fizic, de marimeori de competente, si oriunde – de cele mai multe ori la limita zonei noastre de confort. In final, simbioza celor sapte prieteni este conturata atat la nivel textual, unde casa lui Olaj se transforma dintr-un spatiu mare si gol intr-o casa foarte, foarte mica, cat si la nivel ilustrativ, unde, indiferent de marimea ei, locuinta se dovedeste a fi primitoare si incapatoare pentru toata lumea.

Cartea „Drumul lui Olaj”, scrisa si ilustrata de Martín León Barreto, devine, prin intermediul lecturii, un drum al fiecarui cititor, avand ca reper prietenia – de la instrainare la echilibru, de la gol si prea mare la suficient si intelegere. Si ne reaminteste, totodata, sa privim atenti in jur, pentru ca exista o multime de oameni gata oricand sa ne umple casa si… sufletul!