Singuratatea are multe fete si, negresit, fiecare dintre noi se va regasi in portretele si scenele de viata pe care parintele Haralambos Papadopoulos le reuneste in acest volum, in care se intretes tainic si gingas tensiunea infruntarii si secretul tamaduirii singuratatii coplesite de iubirea si milostivirea revarsate de Cer peste noi.

* * * - Si ce inseamna sa traiesti? Ca eu, sincer, nu stiu. N‑am cunoscut decat o viata ce penduleaza intre „trebuie” si „nu trebuie”. De mic, m - am aflat sub un clopot de sticla. „La izolare”, spre a nu pacatui. - A trai e o problema aparte. Cea mai mare arta de pe pamant. Arta fiintarii. O aventura fara garantii si certitudini. Se aseamana mersului pe sarma. Si asta nu inveti nici din carti, nici din predici, nici din citate. Numai traind inveti. Vei urca si cobori de multe ori in iad spre a ajunge in rai. Alta cale nu exista.
In budism esti singur. Nu exista Dumnezeu. Intreaga nevointa e sustinuta de tine. Tu si cu tine. Tu cu oglinda ta. Multa singuratate. O singuratate profunda. In cres­ti­nism insa ai un ajutor, un tovaras de drum. Si, mai mult: Il ai pe Dumnezeu, Care patimeste si El. Simti ca Cineva te iubeste, Se intereseaza de tine, chiar si cand tu nu‑ti dai seama de asta. Ii vorbesti. Ii spui ce simti. Exista dialog. O relatie. Si te afli in preajma Cuiva.
Pr. Haralambos Papadopoulos