Aceasta carte a fost conceputa ca un medicament pentru raul de a exista. Speranta autoarei este ca, parcurgand textul experientei sale, cei ce cred in Dumnezeu sa sporeasca in credinta lor si cei ce se indoiesc, sa poata crede.

Un inorog, sau un unicorn, sau o licorna, e o creatura imaginara feerica. Are aspectul unui cal, cel mai adesea alb, si se recunoaste dupa cornul din frunte. Simbolizeaza puritatea si nemurirea, iar vederea sa e lucru rar si dificil, presupunand multa curatenie sufleteasca si un dram de sansa.

Pentru foarte multi dintre noi, Dumnezeu e asemenea licornei: o prezenta sufleteasca ideala, o nobila plasmuire, o inventie consolatoare cu realitate discutabila, buna cel mult pentru a ne tine de cald in anotimpul friguros al destinului oricaruia dintre noi. Caci vine pentru fiecare acea zi, cand ne este greu, tare greu. Cum ne vom sprijini in Dumnezeu, unde vom gasi pace inimii noastre, cand bucata noastra de Univers devine contondenta, simtim ca ne tradeaza, cand viata din noi se transforma intr-o menghina?

E foarte usor sa crezi in realitatea lumii materiale, care iti poate oferi, alternativ, placere si suferinta. Aceasta experienta nemediata, pe care o incearca intreaga lume vie, nu pare a conduce in linie dreapta catre existenta unei fiinte supreme de o bunatate si putere absoluta, care a adus la viata totul din nimic, care ne stie cele mai fine miscari ale mintii si sufletului si ne are pe toti in grija.

Si totusi, asa este. Masa la care scriu, lumina care face cu putinta distingerea literelor din care se alcatuiesc cuvintele gandului meu, sunt evanescente, desi pe trepte diferite de consistenta materiala. Dumnezeu are o alta natura, greu de exprimat, incat e mult mai usor sa sesizam ce nu e El, decat ce putem concepe ca ar fi. Si cum sa faca mintea noastra de oameni moderni, emancipati, fascinati de produsele tehnice ale stiintelor exacte, trecerea, de la ceea ce e de neconceput ca esenta, la o stiinta care sa surprinda modul de a actiona si de a discuta cu noi, oamenii, al Creatorului si Stapanului oricarui Univers posibil?

Dar daca toate acestea sunt adevarate, nu suntem singuri si parasiti in aceasta lume, care ne stalceste mintea si sufletul. Acum, ca la inceputurile civilizatiei umane, e cu putinta sa regasim drumul catre limanul sacru care ne fereste de suferinta, vechea cetate, refugiul spiritului fiecaruia dintre noi si al tuturor laolalta. Totul e sa avem credinta care se face marturisitoare, nu imitatoare, ci alatura respectul universal cercetarii inimii proprii. Undeva, in adancul padurilor trairilor de cand ne stim si pana in acest moment, straluceste albeata Unicornului real.

Cristina Marinescu