Poate fi refulata religiozitatea? Poate fi ascunsa de Eul constient? Dimensiunii pulsionale a inconstientului Viktor E. Frankl ii adauga dimensiunea spirituala, constiinta morala. Dumnezeul nestiut are la baza o conferinta pe care a sustinut-o in fata unui grup restrans de persoane, la putin timp dupa Al Doilea Razboi Mondial, careia i s-au adaugat cateva materiale relevante pentru temele esentiale aduse in discutie – relatia dintre psihoterapie si teologie. Sunt abordate aici si unele chestiuni legate de tehnica logoterapiei, interpretarea viselor, conceptualizarea „vointei de sens”, precum si de problema sentimentului lipsei de sens, aspect devenit tot mai predominant in prezent. Cititorul interesat de psihologia inaltimilor care se concentreaza pe acest fenomen atat de specific omului, nevoia de sens, il va putea urmari pe Frankl in demersul sau terapeutic de a ajuta pacientii sa descopere sensul si sa transforme durerea si suferinta intr-un lucru pozitiv.

Viktor E. Frankl a fost profesor de psihiatrie la Universitatea din Viena. Pornind de la experienta de trei ani de detentie in lagarele de concentrare naziste, printre care Auschwitz si Dachau, a fondat logoterapia, o metoda de tratament bazata pe motivatia omului de a gasi un sens in viata sa. Dintre cartile lui, la Editura Trei a fost publicata Vointa de sens. Fundamente si aplicatii ale logoterapiei. 

Faptul ca religiozitatea poate fi „refulata”, ascunsa de Eul constient, nu constituie o surpriza, daca tinem cont de cele spuse mai sus cu privire la caracterul cu adevarat „intim” al religiozitatii autentice. Insa nu e surprinzator nici faptul ca in mod ocazional dam peste motive clar religioase in visele unor persoane nereligioase, intrucat am vazut faptul ca, din motive profunde si esentiale, nu exista doar un libido inconstient sau refulat, ci si o religie inconstienta sau refulata.

Viktor E. Frankl 

In aceasta clipa, trasaturile chipului ei s-au luminat. Dintr-o data, pacientei i-a fost clar ca cel mai important lucru nu-l reprezinta faptul ca trebuie sa ne luam ramas bun, pentru ca mai devreme sau mai tarziu cu totii trebuie sa facem asta. Lucrul cu adevarat important este faptul ca exista ceva de care trebuie sa ne despartim. Ceva ce putem lasa in urma noastra in ziua in care ne-a sunat ceasul, ceva ce reprezinta realizarea sensului si a noastra insine.