„Mihaela"
Un nume de femeie, dar fusese de-ajuns ca, pomenindu-1 cineva pe neasteptate, inima doctorului Ion Arvinte sa tresara puternic, chinuindu-l. Se intinse pe pat, ca ranit de un glonte invizibil'. Era bolnav de-o neodihna a mintii. Poate l-o prinde un somn, sa-si usureze astfel minteamintea, sa mai poata fi om... Dar gandurile erau mai tari decat vointa sa si-l dusera cu ani in urma.
Bra student la medicina, in Bucuresti. Avea doar douazeci si patru de ani pe-atunici; iubea o fata frumoasa, o colega, cu care se vedea in fiecare zi, la intrarea in sala de cursuri. O iubea in tacere... poveste veche, banala: fata nu stia nimic. in cazurile de felul acesta fetele inteleg greu suferinta barbatilor. Ele zambesc, cel mult. Ion Arvinte putea sa fi murit de dorul ei, fata i-ar fi luat moartea drept o intamplare mai mult ori mai putin, stupida. Melodia flasnetei hodorogite: „Te iubesc, te iubesc!'' trecea inima lui, ca prin atatea inimi de amorezi.

Anul aparitiei: 2020
Numar pagini: 236
Format: 13x20