Povestea începe în 1981, când Handy s-a hotarât sa renunte la cariera sigura, dar nemultumitoare dintr-o mare corporatie – elefantul – si sa înceapa o existenta mai riscanta, dar poate mai bogata, ca independent – devenind un purice. "M-am gândit ca profetiile nu mai erau de-ajuns.

Trebuia sa pun în practica ceea ce predicam, sa aflu pe pielea mea cum ar fi sa parasesc adapostul organizatiei si ma descurc pe cont propriu. Sa devin adica ceea ce numeam eu însumi un purice, sa ies din lumea elefantilor, adica a marilor organizatii care au fost stâlpii societatii secolului XX. Puricii sunt independentii, muncind pe cont propriu sau în mici parteneriate.

Elefanti si purici - metafore ciudate si la fel de putin magulitoare pentru ambele categorii. Mi-au venit în minte ...pe când încercam sa explic de ce o organizatie-mamut are nevoie de oameni iritanti, care s-o forteze sa accepte inovatii si idei esentiale pentru supravietuirea ei." Charles Handy îsi ofera ca exemplu propria experienta si analizeaza domeniile educatiei, familiei, religiei si societatii, încercând sa înteleaga mai bine schimbarile prin care trec viata si munca oamenilor.
Observatiile sale zugravesc o imagine plauzibila a viitorului muncii - una spre care s-ar putea sa ne îndreptam chiar acum. "...semnele au aparut înca de acum 20 de ani, pentru cine avea ochi sa le vada; sunt convins ca putem deja întrezari forma noii lumi capitaliste chiar daca vor mai trece înca 20 de ani pâna când se va dezvolta.
Poate ca n-o sa ne placa ce ne asteapta, dar ar fi o prostie sa credem ca ne putem planifica vietile - sau pe ale copiilor nostri - fara sa cugetam putin la aspectul pe care îl va avea arena pe care si noi, si ei, ne vom juca rolul."