Eneida, capodopera sa, a fost considerata, de la compunerea ei pana in zilele noastre, epopeea nationala a Romei antice. Dupa caderea Troiei, Enea personajul principal, este indemnat de umbra sotiei sale Creusa (una dintre fiicele lui Priam), sa ajunga pe coastele Italiei, in Latium, pentru a duce acolo penatii stramosilor sai si a intemeia o noua cetate. Dar drumul pana acolo este plin de primejdii. Reusind sa invinga numeroasele pericole care il ameninta – urmarit de furia nedomolita a Iunonei care jurase sa piarda Troia si pe troieni pentru ca nu ei ii daruise Paris marul de aur pe care era inscriptionat „Celei mai frumoase” –, reuseste, cu numeroase sacrificii – renuntand si la marea iubire a Didonei, regina Cartaginei –, sa-si implineasca destinul, asa cum ii fusese revelat si de tatal sau atunci cand, condus de Sibila din Cumae, coboara sa-l intalneasca in Infern. Ajuns pe tarmul Italiei, in Latium, se va casatori cu Lavinia, fiica regelui Latinus (care va da latinilor numele sau) pentru mana careia va trebui sa lupte cu rivalul sau Turnus, pe care il invinge. Va ridica un nou oras, numit Lavinium in onoarea sotiei sale, troienii si latinii formand acum un singur popor. Conducerea regatului va reveni fiului sau Ascaniu (numit si Iulus in epopee).