Intrebarea aparuta, brusc, intr-un vers - „Cine sunt eu, cine am fost, Doamne?” - revine indirect sau direct in tot volumul Eram Magdalena al poetei Cinzia Demi, care fara sa ezite o fractiune de secunda se identifica cu femeia salvata de Iisus, ii preia din suferinte, ratacire si bucuria de a se regasi, pentru a depasi criza de identitate asumata in vremuri tulburi. E o cautare fara odihna, o dibuire a eului, o reapropiere de matca fiintei, in aceste versuri, scrise sub semnul urgentei destinale si aduse in fata blagianului „Capat al osiei lumii”.

Totul se intampla aici si acum, intempestiv, fara drept de apel, aducandu-se sub semnul urgentei si salvarea, si fuga dupa frumusete, si intarzierea in albia esentelor. A lucrurilor cu adevarat importante, in al caror vazduh rarefiat respira Maria Magdalena si, odata cu ea, Cinzia Demi, care se afla in posesia artei de a pune intrebari cu gravitatea cazuta pe ganduri a unui copil uimit - cu aceeasi forta candida - de frumusetea si limitele lumii acesteia, ce te conduc spre „magia renasterii” in raza gratiei divine. / Aura Christi