In cele peste 570 de pagini ale lucrarii, parintele Ioan Voineag dezbate o multitudine de aspecte de ordin istorico-literar, teologic sau chiar hermeneutic, privind capitolele introductive ale Evangheliilor dupa Matei si Luca, unde sunt prezentate nasterea si copilaria Mantuitorului Iisus Hristos. Referintele bibliografice ample, din care nu lipsesc sursele patristice si cele mai importante comentarii ale textelor scripturistice vizate in acest demers de cercetare academica, demonstreaza pe de-o parte amplitudinea tematicii, iar pe de alta parte truda autorului in a aduna operele de mare anvergura teologica si stiintifica din mediul universitar international, cu scopul de a constitui o solida structura stiintifica a lucrarii.

Cartea este teza de doctorat sustinuta la Facultatea de Teologie Ortodoxa „Sfantul Andrei Saguna” din Sibiu si s-a bucurat de aprecieri din partea comisiei de evaluare si a mediului teologic universitar. Asa cum spune Inaltpreasfintitul Laurentiu, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului, in cuvantul de binecuvantare, cartea „ofera cititorilor doritori o perspectiva personala si foarte interesanta asupra Evangheliilor copilariei (Mt. 1-2; Lc. 1-2), prezentate sub chipul a doua istorii, in doua variante, care redau evenimentele cuprinse intre momentul zamislirii Sfantului Ioan Botezatorul si Hristos la 12 ani. Aceste fragmente se numara intre elementele care confera originalitatea fiecareia dintre aceste scrieri. Prezenta acestei teme la inceputul celor doua Evanghelii reflecta preocuparea constanta a Bisericii primare pentru identificarea si reliefarea fiecarui amanunt legat de viata Mantuitorului Iisus Hristos, Care a fost si El copil”.

Tema copilariei lui Iisus Hristos, asa cum este ea prezentata de cei doi Sfinti Evanghelisti, este abordata de timpuriu in scrierile Sfintilor Parinti si in cele ale scriitorilor bisericesti, iar din secolul XX, atat in crestinatatea apuseana, cat si in cea rasariteana, tematica a fost reactualizata in scrierile teologilor. Cartea parintelui Ion Voineag sintetizeaza ideile acestor comentarii mai noi la textele evanghelice si le pune in comparatie cu cele patristice. „Cuvantul scripturistic, care in teologie se identifica cu Cuvantul Intrupat, nu poate fi cunoscut, inteles si trait decat in urma unei profunde si corecte interpretari, ideal care poate fi atins numai pe baza cercetarilor facute de-a lungul timpului, dar si a trairii pe masura. Adevarul revelat cuprins in Sfanta Scriptura, din punctul de vedere al interpretarii si intelegerii sale, este asemeni unui izvor din care, scotand mereu apa, izvoraste alta tot mai limpede”, arata autorul in prefata lucrarii.

„Evangheliile copilariei Domnului de la Matei si Luca nu pot fi privite numai prin elementele care le deosebesc, prin divergentele dintre ele, ci si prin complementaritatea lor. In Evanghelii, nici unul dintre autori nu a spus totul despre Hristos, invatatura si lucrarea Sa dumnezeiasca, nici unul nu a epuizat subiectul. Fiecare dintre ei spune ceva, prezinta ceva, intr-o maniera proprie conform unor obiective precise propuse. Or, pentru ca cititorul sa-si faca o imagine cat mai clara si mai completa, trebuie sa le analizeze pe toate, sa puna cap la cap informatiile oferite de fiecare autor si, in acelasi timp, sa coreleze diferitele date descoperite“, scrie autorul.