La inceputul anilor ’70, la Biserica Sapientei, o doamna distinsa, usor incaruntita, participa cu evlavie, duminica de duminica, la Sfanta Liturghie. La predica ramanea nemiscata la locul ei, cu poseta incremenita la piept, atenta sa nu tuseasca, sa nu fasaie, aproape sa nu respire… „Motivul” era bine pitit in poseta: un mic casetofon uzat, cu care inregistra in taina predicile Parintelui Constantin Sarbu.
Xenia Mamaliga, caci despre dansa este vorba, fost cadru universitar la Facultatea de Biologie din Bucuresti si devenita, spre sfarsitul vietii, monahie la Manastirea Diaconesti, a adus cu sine la manastire aceste predici, batute la masina, corectate, completate si adnotate de dansa. Ele vad acum lumina tiparului in volumul „Exista un maine” si raman, dupa jumatate de veac, la fel de actuale, pentru ca trag un semnal de alarma asupra primejdiei materialismului, care odinioara aliena oamenii prin teroare, iar astazi, prin bunastare.
Dupa „Lacrima si har”, volum care cuprinde autobiografia Parintelui Sarbu din arhivele CNSAS si cateva marturii ale ucenicilor, cartea de predici vine sa intregeasca personalitatea unui sfant cernut prin sitele suferintei, un om care a inteles ca „popas este viata, iar cine a pus mare pret pe ea, ramane cu nimicul pamantului si al taranei”.