Daca in partea introductiva aratam de ce este necesara abordarea unei astfel de teme, de extrema actualitate pentru Romania, intuind ca institutia exproprierii poate fi imbunatatita, completata printr-o lege unica adaptata cerintelor de tehnica legislativa moderna, care poate imprumuta din legile mai vechi, din doctrina si din dreptul comparat idei, in final constatam vastitatea domeniului, care se individualizeaza intr-o ramura subsidiara a dreptului proprietatii.

Si nu o lege noua de expropriere care sa corespunda tuturor exigentelor exprimate pe parcursul studiului ar fi cel mai mare castig al cercetarii de fata, cat relevarea interferarii exproprierii cu o parte importanta din institutiile dreptului administrativ, civil, constitutional, fiscal, dar si cu alte stiinte sociale, evidentierea unei dihotomii interes natural public – interes natural privat, avand ca finalitate echilibrarea celor doua drepturi intr-o societate care se doreste a fi democratica.

Volumul intitulat „Exproprierea pentru cauza de utilitate publica”, realizat de Ana-Maria NICOLCESCU, reprezinta un studiu aprofundat, cu caracter monografic, care se apleaca asupra unui subiect ce s-a dovedit a fi de interes pregnant pentru societatea romaneasca, atat din perspectiva demersului național referitor la masurile reparatorii fața de „exproprierile” abuzive realizate in perioada regimului comunist, cat și din perspectiva nevoilor reale ale prezentului de dezvoltare a infrastructurii de interes național, inclusiv prin proiecte parteneriale transnaționale, care implica recurgerea la masura exproprierii in interes public mult mai des decat ar fi de dorit intr-o societate care inca mai poarta traumele trecutului, și de multe ori intr-o maniera a carei reglementare legala lasa de dorit.

Fundamentarea pe o bibliografie vasta și reprezentativa pentru subiectul abordat și recursul la o cercetare complexa, care imbina mai multe metode de analiza specifice științei dreptului, cum ar fi studiile de caz, studiile comparate in materie de reglementare a exproprierii, analiza jurisprudenței naționale și internaționale, contextualizarea socio-istorica a problematicii și relevarea interferențelor acesteia cu domeniile de cercetare specifice altor științe ș.a., toate acestea vin sa aduca prezentului studiu argumentele necesare pentru a propune unele masuri de lege ferenda, printre care chiar uniformizarea reglementarilor in materie de expropriere intr-un cod dedicat exproprierii la nivel național, pe modelul brevetat deja de sistemul juridic francez, care mai departe ar putea constitui un argument forte prin sine insuși pentru dezvoltarea unei ramuri de drept distincte, respectiv dreptul exproprierii.