Prin restabilirea adevaratei ierarhii antropologice,volumul de fata ne descopera chemarea femeii de a crea impreuna cu barbatul noua realitate a masculinului si femininului care prilejuieste geneza spirituala a trupului Preotiei universale a umanitatii. „Tron al intelepciunii” si chipul prin excelenta al principiului religios in uman, femeia isi dobandeste valoarea de tip sacral, orant, numai intr-o relatie cu barbatul, intrupand demiurgic starea de rugaciune. 

Nu doar fiind, ci si devenind rugaciune si transformand lumea in templul si topos-ul sacral cel mai pur al desfasurarii hieratice a liturghiei cosmice, femeia asigura prelungirea firii in trupul ei metamorfozat si sfintit prin Intrupare. Prin structura ei intim religioasa, femeia mediaza si realizeaza actul integrarii vii in trupul hristic eclezial, fiind astfel capabila sa se opuna dezintegrarii si dezumanizarii de care geniul masculin al lui homo faber se simte mereu atras. 

Discursul inspirat al lui Paul Evdokimov reuseste sa trezeasca dorul de a descoperi si vana prin iubire dumnezeiasca nu „eternul feminin”, ci „eternul feciorelnic”, care plamadeste si germineaza harismatic deplinatatea firii omenesti in fiecare dintre noi.