Dragostea este perceptia religioasa, evlavioasa a fiintei concrete; vederea in aceasta a unui principiu dumnezeiesc. Orice dragoste autentica, indiferent de felul in care o sesizeaza mintal cel impricinat, este, in esenta, un sentiment religios. Dragostea erotica, cu toata forta ei si importanta ce i se da in viata omului, este, in cel mai bun caz, doar o forma incipienta a iubirii autentice, in sensul descris mai sus sau, am putea spune, o floare binemirositoare, foarte delicata, care infloreste pe tulpina dragostei, insa nu este radacina acesteia...
Casatoria autentica este calea transformarii religioase a acestei iubiri erotice si se poate spune ca tocmai in cadrul acestui proces tainic al transformarii consta „taina casatoriei”.
Multe familii contemporane, care traiesc asa cum vor, refuzand ajutorul lui Dumnezeu, binecuvantarea Domnului, au o multime de probleme psihologice si morale, dar si multa instabilitate....
Familia nu poate construi relatii bune fara Dumnezeu! Doar mergand in intampinarea lui Dumnezeu, iubindu‑se unii pe altii prin dragostea pentru Creator, membrii familiei pot atinge fericirea autentica si deplinatatea vietii. Acest lucru este demonstrat de viata si confirmat de istorie. Prin credinta, pocainta, rugaciuni comune, educatia crestina a copiilor si dragostea reciproca, sotii tind catre sopul principal: Imparatia lui Dumnezeu. (V. Frankl)