Cand a fost publicata initial in 1972, Femeile si nebunia a zguduit din temelii lumea medicala, fiind prima lucrare care a indraznit sa puna intrebari incomode despre femei si sanatatea mintala. Imbinand confesiunile tulburatoare ale pacientelor cu o analiza acida a rolului femeii in mitologie, istorie si societate, Chesler demonstreaza existenta unui dublu standard in evaluarea psihicului feminin: de multe ori, „nebunia” nu este altceva decat eticheta aplicata femeilor care refuza sa se supuna normelor patriarhale. In aceasta noua editie, complet actualizata, autoarea abordeaza crizele cu care se confrunta femeile din societatea contemporana: tulburarile de alimentatie si presiunea culturala a modelelor de frumusete, medicalizarea excesiva si capcana antidepresivelor, depresia postpartum, adictiile si redefinirea sexualitatii. La fel de actuala si provocatoare ca in ziua lansarii sale, Femeile si nebunia ramane o carte esentiala pentru intelegerea psihologiei femeilor.
Phyllis Chesler este profesoara emerita de psihologie si studii feministe la City University of New York si psihoterapeuta. A scris optsprezece carti si mii de articole si este, de asemenea, cofondatoare a Association for Women in Psychology si National Women’s Health Network.
Femeile sunt rastignite pe crucea sacrificiului de sine. Spre deosebire de barbati, lor li se refuza in mod categoric experienta suprematiei si a individualitatii culturale. In moduri diferite, pe unele femei le innebuneste acest lucru. Nebunia lor este tratata astfel incat devine o alta forma de sacrificiu de sine. Asemenea nebunie este, dintr-un punct de vedere, o experienta intensa de castrare sexuala si culturala a femeilor si o cautare a potentei sortita esecului. Adesea, aceasta cautare implica „iluzii“ sau manifestari de violenta fizica, grandoare, sexualitate si emotivitate. Toate acestea ar fi probabil mai acceptabile intr-o cultura pro-femei sau dominata de femei. Asemenea trasaturi, atunci cand apar la femei, sunt temute si pedepsite in cadrul azilelor de nebuni patriarhale.
Autoarea
Femeile a caror identitate psihologica este modelata de preocuparea pentru propria supravietuire si autodefinire si care se retrag sau evita orice interactiune care nu sustine acest efort formidabil nu trebuie sa renunte la capacitatea lor de a fi calde, emotive si grijulii. Ele nu trebuie sa renunte la „intelepciunea inimii“ si sa devina barbati. Ele trebuie doar sa transfere forta primara a sprijinului lor catre ele insele si catre celelalte femei, dar niciodata pana la sacrificiul de sine. Femeile nu trebuie sa inceteze sa fie tandre, pline de compasiune sau preocupate de sentimentele celorlalti. Ele trebuie sa inceapa sa fie tandre si pline de compasiune fata de ele insele si fata de celelalte femei. Femeile trebuie sa inceapa sa se „salveze“ pe ele insele si pe fiicele lor inainte de a-si „salva“ sotii si fiii; inainte de a „salva“ intreaga lume.
Autoarea