Rezultat al unei reflectii profunde si radicale, redactate intr-un stil impecabil, meditatiile asupra fenomenului erosului (amour) ale lui Jean-Luc Marion sunt o ampla analiza si regandire a unei teme fundamentale a culturii europene. La trei veacuri si jumatate dupa Descartes si Pascal, filozoful francez reuseste sa depaseasca spectaculos polaritatea metafizico-teologica gandire — iubire (pensée — charité) responsabila de inflatia cunoasterii si puterii in modernitate si care a dus la dezastrul iubirii sfasiate si impinse in patologic si irational de un subiect rational ce s-a instituit refuland-o. Criza metafizicii moderne s-a soldat si cu reductia vietii la biologic, a iubirii la placere, a ratiunii la calcul, a fiintei la prosperitate, productivitate si consumism, iar aceste dihotomii se reflecta in incoerenta discursurilor despre o iubire scindata ale ganditorilor secolului XX. Intr-un peisaj erotic tectonic, bantuit de fantasmele infernale ale disjunctiilor schizoide sau ale fuziunilor pulsionale, Jean-Luc Marion, veritabil Orfeu al gandirii, pleaca in cautarea iubirii. La capatul unui parcurs meditativ de peste un sfert de veac putem spune ca ganditorul francez si-a tinut in intregime pariul imposibil: acela de a gandi intr-un mod nemetafizic cu ajutorul unei fenomenologii renovate atat filozofia, cat si teologia, in asa fel incat sa faca dreptate amorului originar, iubirii unice care e atat motorul ultim al gandirii omului care iubeste si este iubit inainte de a gandi si de a fi, cat si al revelatiei „erosului nebun” al lui Dumnezeu „Care iubeste sa fie iubit”. Ceas fast al filozofiei actuale, meditatiile fenomenologice despre amor ale lui Jean-Luc Marion sunt introducerea intr-o gandire in acelasi timp originara, profetica, o veritabila Cantare a Cantarilor filozofica care ne initiaza in taina iubirii iubirii.