Carte de‑suflet‑folositoare despre multele chipuri in care tristetea se abate asupra omului, cu pilde si cugetari din viata mea

Acum douazeci de ani, cind m‑am gindit sa scriu o carte despre tristete, credeam ca m‑am intristat destul la viata mea ca sa stiu totul despre subiect. Am intors pe toate fetele tristetea mea si toate tristetile vazute, auzite si citite, pina cind am inteles ca tristetea nu este o simpla stare care se abate asupra noastra si nici macar un motiv care poate sta inchis intre copertile unei carti, ci este, mai degraba, un personaj care ne bintuie in cele mai nepotrivite ceasuri ale vietii, aparind sub diferite chipuri si infatisari. Uneori, tristetea convietuieste cu noi ca animalele salbatice care se furiseaza fara sa le vedem, ca o pasare ascunsa sub acoperis, ca soarecele care fuge cind se aprinde lumina. Simtim ca este pe undeva, dar nu stim in care ascunzis al sufletului petrece. Alteori, tristetea e ca o degeratura intr‑o noapte de primavara, despre care nu stim daca a stricat floarea copacilor sau nu. Desi, intre toate aratarile tristetii, exista si cea pe care Insusi Dumnezeu o trimite, odata cu fericirea lacrimilor celor curatitoare de pacate.

SAVATIE BASTOVOI este autorul a peste 20 de carti, multe dintre ele fiind traduse in Franta, Italia, Germania si SUA. Le Figaro il prezinta ca pe „un geniu polivalent care scrie o opera deopotriva poetica, romanesca si dramatica”, iar Le Monde remarca „o scriitura luminoasa si impecabil construita”. Cartea de fata este o genealogie a Depresiei in care stilistica Bizantului ascetic se impleteste firesc cu pasajele de poezie copilaroasa, atit de specifice autorului.