Tacerea neconditionata a mintii permite Realitatii Unice - existenta in noi toti, ca si pretutindeni in intregul Univers - sa ni se reveleze prin Ea insasi, oferindu-ne capacitatea de traire in perfecta armonie atat cu noi insine cat si cu restul lumii.

La Adevarul Absolut nu se ajunge cu ajutorul ratiunii, analizei, imaginatiei, rugaciunilor, rostirilor de formule sau mantre etc. Nu-L putem descoperi nici prin cautari, eforturi de vointa, privatiuni impuse corpului fizic sau prin stapanirea hoinarelilor permanente ale gandirii. Fiecare cautare - si aici, ca si in orice alt domeniu de investigare - este initiata si sustinuta in mod continuu de catre o precunoastere. Or, aceasta anticipare formulata pe imaginea lucrului cautat, nu poate avea nici un fel de tangenta cu Adevarul, care se manifesta ca Necunoscut si in stransa corelatie cu strafulgerarea fiecarei clipe. In aceasta viziune, se impune si precizarea, potrivit careia Necunoscutul si cunoscutul nu pot coexista in nici o imprejurare. Prezenta unuia exclude, asadar, cu desavarsire existenta celuilalt. De asemenea, nici o credinta religioasa, concept filozofic, analiza sau psihanaliza ori metoda - fie ele cat de promitatoare - nu ne pot conduce nicicand in pragul Eternitatii. Si asta dintr-o simpla, logica si obiectiva motivatie. Fiecare dintre aceste moduri de abordare a Existentei si totodata de realizare a Sacrului Adevar, au sursa de implinire cunoscutul, fondat pe acumulari memoriale si pastrate sub forma de simple imagini. Or, acest cumul informational drept minte stiutoare - nu poate functiona decat egocentric.