Inainte de emotie

Andra Tischer

Un spirit romantic, grefat pe un temperament vulcanic si o sensibilitate care aduce la suprafata scantei de lava, pulverizand in aer aschii de emotie… Cine se lasa patruns de ele, va avea o surpriza pe care cu greu o va putea uita. Un „flagrant” inscenat de undeva de dincolo de noi, de aceeasi instanta care ne masoara trairea, aduce in paginile unei carti cu titlu incifrat, deopotriva autorul – recte autoarea, cat si cititorul (banuiesc insa ca vor fi mai multe cititoare), intr-un prizonierat autentic de placere estetica. Luminita Giurgiu reuseste acest lucru, si o face cu un talent si cu o ingeniozitate lingvistica atat de impresionante, incat te face sa nu poti lasa din mana scrierile si sa recitesti la nesfarsit, imaginandu-ti, cu fiecare noua lectura, un alt decor, alte personaje, alte emotii. In fiecare poem, timpul interpretarii creste precum aluatul dospit din cuvinte si expresii care, desi par cunoscute si frecventate de alti autori, deschid usi pe care nu le poti banui, dincolo de aparenta lor fereastra inchisa de sensuri.

O calatorie labirintica printre emotii este acest volum de versuri al Luminitei, un montaigne-russe de senzatii de toate felurile din care iesi ametit, dar cu un chef de viata si de iubit insatiabil. Felul de a fi prin iubire pe care ni-l dezvaluie poemele din aceasta carte se compune ca un puzzle pe care, pana la urma, nu-l mai recunosti, pentru ca si-a schimbat, pe parcurs, toate formele si culorile cu care te-a atras la inceput. Nu mai stii de unde ai plecat, din ce frantura de spatiu vital, pentru a asista, cu simturile ascutite la maxim, la o rotire ametitoare precum dansurile dervisilor, pana la ultima fulguratie a trairii instantanee, caleidoscopice si niciodata incheiate.

O promisiune ca viata este mult mai mult decat ceea ce se vede in timpul unei zile sau dincolo de fatetele iluzorii ale viselor cu care ne hranim noptile si ca suntem mult mai mult decat ceea ce lasam sa se vada. Aceasta, si inca multe altele, este „Flagrant delict de emotie”. O carte care nu se lasa citita pana cand nu te citeste din scoarta in scoarta, un fel de laser al propriei memorii sparte in cioburi de emotie:

Nu intorc pagina

gandul e-un elefant ce cauta sinonime

la realitate.

Il fac semn de carte.