„Este deosebit de important sa intelegem ca adevaratul camp de lupta ramane sufletul omului. Pe acest camp de lupta are loc batalia decisiva intre Bine si Rau, intre diavol si Hristos. Acesta este Armaghedonul fiecarui om in parte, lupta careia nimeni nu i se poate sustrage.”

***

Acest duh de rugaciune din catacomba, binecunoscut mie de la slujbele monahale athonite, pe care il simt mereu in timpul rugaciunii euharistice a parintelui Flavian in fata Sfintei Mese a modestei noastre biserici „Acoperamantul Maicii Domnului”, este duhul care umple Meteorele, care iradiaza din Cuvuclionul Bisericii Sfantului Mormant de la Ierusalim, care iti face inima sa bata mai repede in fata moastelor Sfantului Serghie de la Lavra Sfintei Treimi! Totul aici este cat se poate de real...

Tinand cont de sfaturile duhovnicului de a renunta la orice reflectie si de a alunga gandurile atunci cand inima vibreaza patrunsa de comunicarea cu Dumnezeu, i‑am dat sufletului posibilitatea de a se umple de duhul de rugaciune din jur, sa intre intr‑o stare de pace, tacere, pocainta pentru propria natura pacatoasa si bucuria linistita si stralucitoare intru Domnul si dragostea Lui cea nemarginita si atotcuprinzatoare!

„Doamne! Iisuse Hristoase! Fiul lui Dumnezeu! Miluieste‑ma pe mine, pacatosul! – repetam eu, simtind ca El ma aude, ma iubeste si, ca de fiecare data, ma miluieste! Doamne! Slava Tie pentru toate!”